Oscar Wilde – Impressions
II. La fuite de la lune.E-atâta pace împrejur,Cuprins e totul de visare,Tăceri adânci în umbra mare,Adânci tăceri ţi-n clar-obscur.Un ţipăt doar a săgetatSingurătatea: un crâmpei;Îşi cheamă soaţa un cârstei;Răspunde-n dealu-nceţoşat.Şi iată, luna-şi mută-n pripăDin calea zilei seceraSă se-adâncească-n peştera-i;Zăbranic galben şi aripă.