Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Impostura, Numită… Politică

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Paradoxal, ne pregătim viața degeaba,
Din pur instinct și cu ce-avem de la părinți,
Sau mai profund, sfidând și galaxii și sfinți..
Cu crez că trecerea de timp, nu evoluția, ne-i treaba..
Petrecem toți copilării-n extaz,
Ne declinăm mândrii c-avem un tată,
Ce-și ia cu cinste muncii o răsplată..
Și-o mamă, veșnic păzitorul la necaz.
Ne zbatem, încă puști, în școli pentru diplome,
Să bucurăm pe-ai noștrii, să fim primii,
Acumulând din cinstea împărtășită vremii
De minți și suflete, ce ne-au debarasat de dogme.
Ni s-au inoculat percepte despre știință,
Despre onoare și dreptate, de valori.
Cântăm o țară-n imn, spunând că poți să mori,
De ea ți-o cere.. Și să fii al ei, cu-ntreaga ființă?!.
Credeam că tot e un ciclu de maturitate,
Cu început ce se-mplinește în rațional,
Ce-i trup și suflet, bun național..
Și am cuvânt, lăsat ca să-l rostesc, cu demnitate!?.
La rând, mă-nscriu valoric necesar,
Zbătându-mă să-mi fac copii printre percepte,
Ce le-am avut; le cred eterne drepte,
Dar sunt se pare doar recensământ, un inventar.
.. Sunt mut, deși vorbesc, un invizibil,
Căci loc în față pe tribună, pe estrade,
E ocupat cu falsuri, minți fanfaronade..
Prostia nud de trup, sau minte-s singurele..”eligibil”!?!.
Ni se răstoarnă ani, se pierd milenii,
Din adunări ratate-n ignorare
Și rana-i uriașă și leac nu-i, doare, doare..
E-un paradox inexplicabil, de tâmpenii!.
Este-o năvală crâncenă a minciunii,
A para-științei, furtului de bunuri și de vise.
E cumulul de zeci de generații, compromise
De-o „clasă” autodeclarată a fi esența lumii.
Căci tot ce o societate-și încropește
În cult, cultură, educație, morală,
În știință, economie, cercetare.. e vorbă goală,
Când singură-și trădează crez, se păcălește!.
De unde oare falsa paradigmă
Că indivizi într-un popor sunt doar câțiva
Filchizuiți, nenorociți avizi.. altundeva
Se perindând, pe rând, doar ei reprezentanți, de stigmă???.
Aceleași glasuri, ascunzișuri, minți și măști,
Se-auto tot clamând drept unici buni,
Din piedestale cumpărate prin hoții; nebuni
Ce-și vor la nesfârșit, doar ei, să ne conducă-n găști.
E răul la superlativ, de timp perpetuat,
Cu evidență și-i bazat pe proprii grile,
Create de indivizi, rămași în stadii puerile,
Dar care-nșeală!.. Prin neștiința maselor, sunt la mezat!!!.
Spurcată creatură, de hidoși agnostici,
Scursuri nerealizate altfel, pururi instinctive
De pseudo calități.. de ego cultivat în invective,
În tupeuri proclamate fără margini.. în prognostici.
E anacronica, sepulculara, depășita hoardă,
De interese -pururi haitelor și personale-
Ce dăinuie printr-o neînţeleasă acceptare..
A celor vinovat-neimplicați.. victimizați să ardă!.
Spurcat cuvânt, politica, e-o sinecură,
Asezonată veșnic, fără vreo justificare
De cult, profesie, de calități, de implicare..
E mizerabila mașinărie a imbecilității.. O impostură!.
E cert momentul de răscruce, întârziat
Pentru a crea reala scară a valorii,
Pentru-a lăsa -celor ce știu de matematica viorii-
Să-ncânte Terră și Univers.. Scăpând pe OM de hâdul plagiat!
07. 01. 2011

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Impostura Nulității „Umane”

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Avem o rasă în curs rapid de dispariție…
E omul, tocmai el – suprem în lanțul trofic –
În pierdere de sine, împins doar de-o ambiție
Să-și nege naturalul… „Selecția, e utopică!”?.
E-n contrasens naturii prostia să triumfe,
Că-i din născare urmă, sau lenea de-a învăța,
Ori și mai grav e-un cult; că multă, poat’ să umfle,
Cum spuma de la supă și, să triumfe ea!?.
Neadaptatul nu-i doar pui de om, copil,
Nu-i minus varianta, cel îndărătnic, bleg,
Nici cel pervers, ce joacă pe slabul, inabil…
Căci protejați se adună-n mulțimi… ce se aleg?!.
S-a inventat școlitul, mecena și discipoli,
Dar s-a pierdut esența, tot multu’ a câștigat
Proând silința, cultul, în semne de ridicoli…
Că sunt puțini, atipici… însemnul de ratat!?.
Nu vârful, nu elita, nu ele aleg drum,
Căi de urmat din știință, din inedit, talent.
Sunt snobii, de bun-simț, un demodat acum…
La modă-s hoți, parșivii, plagiator dement!?.
Handicapatul, biet, nu își asumă soartă
Să-și pună mintea-n trup, să-și adapteze vis…
Dizgrațios își întinde defect, lenea deșartă
Pe străzi, ca să cerșească… incitând „interzis!”!.
Tupeul, violența, instinctul animalic,
Sunt multele atuuri de pilde, reușite.
Pedepsele-s virtuți, instinctul canibalic
Nu sunt oprobiul public, sunt promovat… dorite!?.
Democrația-i falsă, având singur criteriu
Că multul, el, domină, nu calitatea-n sine
Și, dăm, inerți, crezanță nedreptului imperiu
Creat cu bună-știință, că răul… e un bine?!?.
E totu-n fond o lipsă, de-a face iarăși plinul,
A se repune-n coșul valorilor umane,
Plusul câștig de-o lume de-ași râuri destinul
Cu iscusința-n dar… divin să-ndrume vane!..
11. 08. 2016

impostura – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Impostura, Numită… Politică

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Impostura Nulității „Umane”