imponderabilitate – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu - Imponderabilitate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Așa este făcut Pământul
Cu greutăți nenumărate
Și le cărăm pe toate-n spate..
Mai greu ni-l facem.. cu mormântul.
Destine ne împovărează
Și „dat” sau „scris” ele sunt toate..
Dăm vina pe divinitate
Dar Dumnezeu.. nu exersează;.
De totul suntem responsabili,
Avem menirea de creații..
N-o folosim spre aspirații,
Ne pedepsim în.. incapabili.
Cel ce muncește-i vinovat
C-o face pentru toată lumea;
El singur ține națiunea..
Ceilalți profită de la.. Stat!?.
Ne-ngreunăm orice muncim;
Ne complicăm accepțiunea,
Răspundem cu delațiunea,
Ne amendăm, ne pedepsim,.
Avem plăcerea răzbunării,
Ne urmărim prin tribunale,
La hoți ridicăm osanale,
Suntem elogioși.. trădării.
Sunt grele și nenumărate
Necazurile omenirii;
Le-nvingeți cu seninătate
Predând ororile.. iubirii!.
Planetă.. fără greutate?!?..
Mai are o singură scăpare;
Călătorii-nterplanetare!..
Vizați.. IMPONDERABILITATE!!!

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Afizic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Zile-am de sensibilitate,
Când tânguiesc de frumusețe
Pierdut în imponderabilitate,
Ușor, doar fum, delicatețe.
Nici fulg nu sunt, doar șir de lacrimi,
Cu gust sărat de val de mări
În unduiri pe-obraji de patimi
Ce spală tot cu timp, uitări.
Sunt doar o gheară de suspine
Ce-mi ține pieptul în suspens;
N-am niciun sens, de-n jur de mine..
Îs plecat fără prezent, un mers!..
.. Fără de pași, tot o plutire,
Ce-o țin, m-agăț de ea, n-o las
Și-o pierd, că timp n-am.. Amăgire
Sunt tot, produsul de-un impas!

Benedict Corlaciu - Imponderabilitate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Nu sunt de sticlă, însă văd prin ele,
când mă uit în gura acestei nopți care răspunde dincolo de mări,
nu sunt nici flori, dar mă străbate o aromă
pe jumătate adormindu-mă, pe jumătate pregătindu-mă de zbor,
sunt gânduri? pânze de păianjen? fluturi
ce cară apă la morminte
sau cântece de fosfor atârnând de gâtul cailor
ce și-au pierdut nechezul în traista cu avăs?
Nu sunt de sunet, însă le aud,
când plec și viu, când vin și plec,
hoinărind pe cerul de pământ al orei mele sferice,
le-aud cum se despart de miez,
cum le ajută miezul, putrezind, să încolțească
și cum apoi se leapădă de mine,
semințe sunt? secunde răsturnate?
copaci care se duc și alți copaci ce vin în locul lor?
ciorapi de gală pentru lămpile aprinse când se duc la teatru
sau marile iubiri înjunghiate?
Deloc nu sunt, dar eu prin ele pipăi
nimicul revărsat în nicăieri,
inconștientă dragoste fecundă dintre două aprige negații,
când în această junglă de cristal cu cer de rogojină
văd oamenii cum își câștigă pâinea la trapez
și pâinea sare, azi pe-o creangă, mâine pe cealaltă,
planete sunt, în pliscul papagaliilor atomici?
flașnete vagi, dezacordate?
sunt câinii de mercur ce latră-n Lună, adulmecând ciolanul pământenilor
sau e fanfara militară-cocoșaților,
care ne-anunță din tromboanele încolăcite în spinarea veacului
că în curând va izbucni o pace violetă,
liniștindu-ne pe toți?