Ion Caraion – Îmbieri

Marioneta mea,vino de te joacă-n perdea.Aveai o piele caldă și moale ca un pui.Unde sunt prolegomenele lui?El care trecea prin părul tău, babă,cu câini dezlegați și de treabă –ehei!și greide lenea din ei.Cireșului negru, paiață,am să te dau să te urce în pod,frumoasă ca un eșafodcând clănțăne-n ceață.Nici o epocăn-a fost echivocă.Marionetă,repetă.