Tevere – Statuie
Sufletu-mi dă brânci, în magia unor stânci,Vasele mi le descurci, inima-mi curgi!În dungi și pori, cioplit în scări, ciuntit parcă de chiori..Un monolit.Om neclintit ce vreau să știu..De ce sunt viu?.. În piei și oase de granit,Din coapse-nmărmurit, de ochii ei sunt împietritOchii de Vasilisc, meduză ce mă schimbi în sfinxRâsu-ți de linx..Te-ntrebi.. „Oare vorbește? … Citește mai mult