Imaginar – Versuri.pro

Constanţa Buzea - Crino-Caii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Știți că băiețelul nostru
Duce crinii de căpăstru?
Crinii sunt căluți subțiri
La trăsuri cu trandafiri.
Crinii-cai au frunze-n piele
Și căpestre de zorele:
Crini-cai verzi într-un picior,
Au cap alb cu șase flori.
Două flori sunt ochii lor,
Alte două sunt urechi,
Încă două, flori-perechi.
Ce să fie? Ochi mai vechi.
Hai să mergem la plimbare,
O plimbare cu alai,
Patru crini, patru picioare,
Din opt crini se fac doi cai.
Să le dăm la cai mălai,
Crinii cu lumini se-adapă,
Să mânăm cu bici de apă
Herghelii de crino-cai.
Crinii-cai au frunze-n piele
Și căpestre de zorele:
Crini-cai verzi într-un picior
Au cap alb cu șase flori.

Cantece pentru copii - Nu-Mi E Frică de Bau-Bau!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Când copilul nu-i cuminte
Cei mari altă treabă n-au
Și vor să-l învețe minte:
„-Stai că vine-acum bau-bau!”.

Refren: Oare câte gheare are
Cum arată bau-bau?
Cât de fioros e oare
Cum arată bau-bau?
Hei, hei, hei!
Nu mi-e frică, nu mi-e frică de bau-bau!
Nu mi-e frică, nu mi-e frică de bau-bau!
Nu mi-e frică, nu mi-e frică de bau-bau!
Nu mi-e frică, nu mi-e frică de bau-bau!
Nu mi-e frică de bau-bau!

Vorbe goale pot să toarne
Cei ce doar din gură dau
Că-i urât, că are coarne,
Nu mi-e frică de bau-bau!

Refren:

Eu acum le dau o veste
Celor care s-au speriat
E-o legendă, e-o poveste
Hei, bau-bau n-a existat!

Refren: bis

Gheorghe Tomozei - Bibliotecile Fericite

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Și eu vă spun că am văzut
biblioteci fericite
cu turnuri de cărți răsărinde
din mlaștini de covoare
cu ogive închipuind uriași crini amnezici,
cu tâmple de icoane.
Halebarde păzeau stranele de lemn
lustruite de bărbi înțelepte. Firidele
erau pline cu sextante și lunete astrale
iar îmbrăcăturile vechilor tomuri
încă mai duhneau a sânge animal
bine încopciate în buloane de-argint
și în broboanele pietrelor rare.
Am văzut biblioteci fericite
cu cărți din care creștea iarba,
cărți de apă, de piatră și naftă,
cărți volatile și carnivore, cărți
din care ieșeau locomobile și
ghilotine, cărți în care Romeo și Iulia
chiar se iubeau tăvălind cinstitele,
uriașe in-folii, cărți-arce
pline de lighioane (girafe-ntre ele)
cărți bolnave cu teribile răni putrefaote
și cărți tămăduitoare.
Cărți în care e frig, în care ninge,
în care se surpă cascade
cărți ghiftuite cu cadavre de cai,
prăzi de războaie și imperatori,
cărți scrise de îngeri pe cartilagii florale,
cărțile tiranilor, cu litere împușcate
și, grozăvie! cărți scrise chiar de poeți
ba, încă și mai mult, scrise cu poeți
(trupuri mumificate, miniaturizate
de vraci niponi și aduse la proporțiile
lăcustei; strivite-apoi printr-un tertip
al tipografilor-călăi dintr-un alt veac,
cel viitor), cărți friabile, gata să se rupă
la cel mai mic pipăit, împăroșate,
cu genele câte rămân în ipsosul cald
la facerea măștii mortuare (vezi Eminovici M.),
pline de alge strivite și ieftine cerneluri.
Există și asemenea cărți în ospiciile
bibliotecilor fericite; cu pielea coperților
toată numai fisuri, numai riduri și cearcăne,
cu transpirație de mahorcă stătută,
cărți îmbrăcate în coji de pâine
și-n mâl fecundat de insecte vorace.
Adesea ele sunt tipărite în sticlă vulgară
și se vede prin ele și-atinse se sparg;
alteori sunt tipărite pe ploaie
ori pe cărămizi de pământ. Poeții
încep prin a scrie cu mormintele lor
și sfârșesc înainte de propria naștere,
nevăzuți, neștiuți. Ei își mănâncă tomurile
de le e foame, de le e sete își beau scrisa,
cu cărțile lor fac copii, cu ele se-mbracă
stârnind dezgust și mirare în
bibliotecile fericite..
În bibliotecile în care cartea de gresie
întrece prețul cărții de smarald iar cartea
de salcie desfide cartea-lotus.
Eu am văzut biblioteci fericite.

Evanescence - Imaginar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Stau în dreptul ușii
Iar sunetele monstruoase ale ceasului deșteptător parcă-mi strigă numele
Lasă-mă să stau acolo unde vântul îmi va șopti
Și unde picăturile de ploaie vor spune o poveste în timp ce cad pe pământ.
Pe câmpia mea cu flori de hârtie
Și nori din vată de zahăr
Stau închisă în mine de ore întregi
Privind cerul purpuriu cum zboară deasupra mea.
Nu-mi spune că am pierdut contactul
Cu realitatea-acest răspândit haos
Știu prea bine ce se află dincolo de refugiul în care dorm
Coșmarul, așa că mi-am construit propria lume pentru a evada.
Pe câmpia mea cu flori de hârtie
Și nori din vată de zahăr
Stau închisă în mine de ore întregi
Privind cerul purpuriu cum zboară deasupra mea.
Sunt înghițită de sunetul propriilor mele țipete
Și nu pot înceta în a-mi fi frică de nopțile tăcute
Vai, cât tânjesc să visez și să dorm adânc!
Zeița luminii imaginare..
Pe câmpia mea cu flori de hârtie
Și nori din vată de zahăr
Stau închisă în mine de ore întregi
Privind cerul purpuriu cum zboară deasupra mea

Evanescence - Imaginar (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Înghițită de sunetul țipătului meu
Nu pot înceta să mă tem de noaptea tăcută
Oh, cât am dorit visul somnului cel adânc
Zeii luminii imaginare.
În câmpul meu de flori de hârtie
Și nori de bomboane a cântecului de leagăn
Am zăcut în interior ore în șir
Și mi-am privit cerul purpuriu cum zboară deasupra mea.
Am zăbovit în ușă
În țipătul unui ceas
Monștrii ce îmi strigă numele
Lasă-mă să stau
Unde vântul îmi va șopti
Unde stropii de ploaie cad
Și spun povești.
Dacă vrei să părăsești lumea în care trăiești
Pune-ți capul jos și stai așa puțin
Cu toate că poate nu-ți vei aminti că ai visat
Ceva așteaptă ca tu să respiri din nou.
În câmpul meu de flori de hârtie
Și nori de bomboane a cântecului de leagăn
Am zăcut în interior ore în șir
Și mi-am privit cerul purpuriu cum zboară deasupra mea

Horia Stoicanu - Ce Copil E Mama Mea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

La 5 ani în iarna asta
Mă simt ne-ndurător.
Pușca mea înseamnă
Disperarea fiarelor.
Le ofer un zâmbet crud,
Și pornim în goana pan’ la Polul Sud.
Dar – Of, of, ce păcat!
Iar aud cum mă cheamă mama acasă,
Ce copil e când se teme că am nasu-nghețat.

Ies în parc la vânătoare
Dar devin furios.
Căci din întâmplare
Mă rănește-un eschimos.
Și eram preocupat,
Cum să cad mai bine și să mor mai întristat.
Când – Of, of, ce păcat!
Iar aud cum mă cheamă mama acasă,
Ce copil e când se teme că am nasu-nghețat.

Doi tâlhari bolnavi de gripă
Beau whisky de zor.
Asta le e soarta
În cofetăria lor.
Ei fumau cu gândul dus,
Și tocmai le spuneam și eu : ‘Băieți, mâinile sus! ‘.
Când – Of, of, ce păcat!
Iar aud cum mă cheamă mama acasă,
Ce copil e când se teme că am nasu-nghețat.

‘Încă 5 minute!
Mama!
Încă 5 minute!
Atât, te rog! ‘

Blidar Amalia - Lumea Mea 2

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În lumea mea se află
Sute de povești
Se află și distracția
Haide ca să vezi
Se află mii de lucruri
Pot să-ți garantez
Căci în lumea mea se află tot ce îți dorești
Tu!
Amalia va transmite salutări tuturor

Leonid Dimov - Mit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Totul a fost întrerupt deoarece
Prin încăperi trecuse un șoarece.
Dar, vă dați seama, nu era un șoarece obișnuit:
Avea coada ruptă și dura la nesfârșit.
Trecerea lui plină de chițăit și putoare
Era foarte mare.
Iar noi, copiii cu funde galbene la gât,
Stăteam lipiți de perete. Era urât
Și nici nu ne băga în seamă.
Nouă însă ne era tare teamă
Când trecea șoarecele pe lângă noi
Fixându-ne cu ochiul ca un biloi
Negru și sticlos.
Îl rugam frumos să ne lase în pace, să treacă.
Dar lui îi era a petrecere și a joacă
Și ne trezeam așa,
Chiuind pe spinarea lui: Mascara!
O, era șoarecele nostru de dimineață
Purtând lumină vânătă pe mustață
Și ne spunea povești și ghicitori
Cu paraboloizi și privighetori
Până ne cădeau dinții,
Ne-ngropam jucăriile, părinții
Și rămâneam în irizare și-n aură,
Să-l așteptăm înlemniți, lângă gaură.

Ion Caraion - Febre IV

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Și-n cuiburi, berze stol, cum le-apucase
ceramica de-amiezi din chiparoase,
închipuiau un animal cu bască,
o labă de baracă fără șold,
cu pene și cu pipe, care cască
de-atâtea paseri și de-atât imbold.

Nicolae Neagu - Nume (16)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Vine Alexandra-anume,
să propună alte nume.
Cică astea-ar fi prea vechi
şi-o cam gâdilă-n urechi
şi că lucrurile toate
altfel s-ar fi vrut strigate,
însă n-au fost întrebate.
Când a fost de li s-a zis
cum se zice, n-au zis „pis”.
Unele că n-au putut,
altele că s-au temut.
De aceea, spune ea,
să le zicem altcumva.
Luna, care stă ca-n droşcă,
mă gândesc să fie… cloşcă,
fiindcă luna, unde pui,
are-n preajmă, stele-pui.
(Soarelui, că e fierbinte,
o să-i zicem… ca-nainte!
Numele se potriveşte,
n-o să-i spui gânsac sau… peşte.)
Steaua-aceea, foarte mică,
o să fie pătlăgică,
iar luceafărul de seară
e când… brotăcel, când… pară.
Cum ai sta şi cum n-ai sta
norii sunt anapoda.
Şi, pe urmă, cum să-i strigi
nori, când sunt mai mult… covrigi?
După găurile rare
ei sunt, chiar, strecurătoare
pentru ploaie ori ninsoare.
Însă ploaia, dumneaei,
e, de fapt, porumb sau mei.
Coborâm pe-o picătură,
hop! la noi în bătătură.
Vai, copii, ce tevatură!
Fiindcă iarba, după ploaie,
încâlceşte blăni de oaie
(una laie, trei bălaie),
iar berbecii
stau în capătul potecii
şi scot coarnele, ca melcii.
— Melc, melc,
cotobelc,
dă-mi un nume pentru stradă!
— Spune-i, dacă vrei, livadă.
— Pentru pod, pentru copac…
— Curcubeu și, poate… lac.
— Pentru barcă…
— N-am de dat.
Ce-am avut s-a răsturnat!.