Iisus Hristos – Versuri.pro

Masid & Ionut Ilie - Gânduri Către Cer

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

STROFA 1
Doamne, din inimă îmi cer iertare
Îmi e rușine cu mine și mă doare tare
Sufletul mă doare că mă învârt în nepăsare
Dar durerea-i și mai mare atunci când dragostea dispare.
~~~~~~~
Tată, iartă-mi absența și neputința
Mă simți și-mi cunoști întreaga ființă
Că-s sincer până în măduva oaselor
Știi că vreau să-mi ajut semenii ca și rădăcinile florilor.
~~~~~~~
Am înțeles că prin suferință ajung la căință
Nu știu ce să zic în această privință
Dar cunoști a mea credință și-am să ajung pe alt drum la pocăință
Îmi dau silința prin sârguință să-mi regăsesc propria voință.
~~~~~~~
Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, mântuiește pe mine păcătosul
Că-s mic nu pot ajuta întreg Universul,
Mă consum și tot nu știu cum să-mi ajut poporul,
Care se scufundă precum toporul
și progresul nu-i bun că stăpânii-s călăii
Ce se folosesc de numele Tău de a păcăli și răni oamenii
~~~~~~~
Tată, știu că dragostea Ta nu are sfârșit
Iartă-mi timpul degeaba risipit
măcar de aș fi citit sau spovedit, doar Ție și atât
am spus tot ce-am simțit și tot ce vreodată am gândit,
altuia nu i-aș spune, nici dacă ar fi mut.
Îți sunt recunoscător pentru tot ce am .
~~~~REFREN~~~
Eu strâng comori în suflet nu în buzunare
Rugăciunea mea-i din suflare muritoare
Nu simt durere și n-am de ce mă teme
Că inima-mi-e în Ale Tale Palme, Doamne .
STROFA II
De aici de jos trimit gânduri spre împărăția din ceruri
Unde se află Tatăl Ceresc și adevăratele comori
Unde se află Maica Domnului Nostru Iisus Hristos
Îngerii, sfinții și orice suflet e blând și frumos.
~~~~~~~
Iubiții Părinții simt că misiunea mea e să-i ajut pe necăjiți
care în inimi sunt curați ca și sfinții
Să fac dreptate, să spun numai adevărul chiar dacă doare
Și iartă-mă, Tată, că era să uit complet de răbdare.
~~~~~~~
Mă simt așa de bine atunci când vorbesc cu Tine
Dar și atunci când vorbesc despre Tine
Parcă o putere blândă în tot corpul mă cuprinde
Inima-n mine se aprinde și de aceasta lume mă desprinde.
~~~~~~~
Atunci când mă simt singur am nevoie de mângâierea Ta
Ca să pot, Tată, să pot continua lupta
Să pot ajuta pe cei cuprinși de amărăciune
Și ca dintr-o inimă de copil să spună o rugăciune.
~~~~~~~
Doamne, plăcerea mea este legea Ta
Și te rog întărește în mintea mea credința
Cu înțelepciune să vorbesc despre a Ta putere
Oricui ai lăsat libertatea de alegere.
~~~~Tu ești al vieții mele scenarist
~~~ Tată, Îți promit că n-am să mai insist
Tuturor le spun
Să meargă la Tine pentru că greutatea mare vine acum
Dacă îi văd că se plictisesc ascultându-mă, plec și-mi văd liniștit de drum.
~~~~refren~~~
Eu strâng comori în suflet nu în buzunare
Rugăciunea mea-i din suflare muritoare
Nu simt durere și n-am de ce mă teme
Că inima-mi-e în Ale Tale Palme, Doamne.

Costel Zăgan - Rugă Spre Înviere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Aştept
cu
sufletul îmbrăcat de sărbătoare.
Lumina Ta spre fiinţă,
Doamne Iisuse Hristoase,
Fiul cel pururea Nevinovat
al
Lui Dumnezeu.
În genunchi
mă înalţ
spre
Lumina Ta
Şi-L simt
pe
Dumnezeu
înviind
şi-n
sufletul meu
amar.
Costel Zăgan

Costel Zăgan - Sărbătoarea Patimilor Eminesciene

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Doamne, dă-mi melancolia oricând
lacrimi amare să-mi curgă-n cuvinte
acest Iisus Hristos se-nalță-n cuvânt
această pagină-i doldora de morminte.

Lacrimi amare îmi curg din cuvinte
o, iartă-ne pre toți care murim cântând
stele tot mai reci răsar pe bolta fierbinte
și-i atât de-ntuneric în ultimul meu gând.

O, iartă-ne pre toți care murim cântând
mereu ne ispitește destinul opus
acest Iisus Hristos s-a-nălțat în cuvânt
acest poem s-a-nroșit spre apus.

Și, Doamne, abia-l mai suport
când țipă că-i mort

Colinde - Astăzi Se Vestește

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Astăzi se vestește
Și se preamărește
Zi veselitoare
Lumii de sub soare
Astăzi s-a născut
Cel far’ de-nceput,
Domnu’ Iisus Hristos,
Fiul Cel Frumos
Dintr-o feciorita
Plina de credinta
La noi a venit
Si s-a oferit
Ca sa ne sloboaza
Stralucita raza
Din poarta cea mare
Fara desfatare.

Colinde - S-a Născut Domnul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Auzit-am, auzit
Că s-a născut Domnul Sfânt
În ieslea boilor
În turișul oilor
În paiele grâului,
În ogrinjii fânului,
Și la apa lui Iordan
Tot pe drum de maghiran
Acolo s-a botezat
De Ioan cel preacurat,
Frumos nume i-au aflat,
Iisus Hristos împărat.

Colinde - Într-o Zi Mai de Demult

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Într-o zi mai de demult!
Într-o zi mai de demult
S-a născut un fiu prea sfânt.
Fiul sfânt mare-mpărat
Să ne scape de păcat.
Căci pământul era plin
De păcate și de chin
Și se va naște-n curând
Mântuitor pe pământ.
Dintr-o Fecioară curată
De Tatăl din cer lăsată
Dintr-o Fecioriță sfântă
De Tatăl din cer iubită.
Fecioara se afla-n chin
Ceasul nașterii venind
Nașterea se apropia
Și Maria se ruga.
Ajutor ceresc cerea
Ca ușor să nască ar vrea.
Când colo de către seară
Într-un staul vechi intrară.
Ștaulul s-a făcut casă
Grajdul, palat de mătase.
Și acolo, colo l-a născut
Pe cel așteptat de mult.
Magii de la răsărit
La închinare au venit.
Daruri scumpe aducând
Și către Iisus zicând.
Bucurate Împărate
În scutece-nfășate.
Cântă cântă, corul îngeresc
Slavă Tatălui ceresc!

Colinde - Colo-n Sus pe Vremea Ceea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Colo-n sus pe vremea ceea,
În frumoasa Galileia,
O Fecioară viețuia
Ce Maria se numea.
Nazaret era orașul
Unde ea-și avea lăcașul;
Într-o zi Maria sta
Singură și se ruga.
Când de-odată ce văzuse?
Casa toată se umpluse,
De-o lumină lucitoare
Ca lumina de la soare.
Îngerul Gavriil intrase
La Sfânta Fecioară-n casă,
Și din zboru-i se opri «Bucură-te», îi grăi.
Nu te-nspăimânta Maria
Că vei naște pe Mesia
Fiul al Domnului va fi
Și Iisus se va numi.
Care cu puterea sa
Va împărăți lumea
Care cu a sa putere
Ne va mântui de rele.

Colinde - Noi Umblăm Pă Cum Umblară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Noi umblăm pă cum umblară,
Noi umblăm pă cum umblară,
Maica Sfântă într-o seară,
Cu Iisus la inimioară.
Suflă vântul și-o pătrunde,
S-ar scuti și n-are unde;
Suflă vântul friguros,
Maica Sfântă cade jos.
Ostenită de durere,
Milă de la Tatăl cere,
Să se-ndure să-i găsească
Locuință ca să nască.
Tatăl Sfânt s-a îndurat
Și-o peștere i-au aflat.
‘N peștera pe pământ jos
S-a născut Domnu’ Hristos
În iesluța boilor
Și-n staulul oilor.
Iisus Cel Micuț plângea,
Maica Sfântă-L mângâia.

Costache Ioanid - Învierea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Costache Ioanid.
„Bătea o aripă de vânt
și noapte era ca-n
Gheena
din vale, cu sufletul
frânt,
o ceată urca spre
mormânt;
și-n frunte era Magdalena.
Maria cea smulsă din
Iad
din șapte odgoane de moarte,
trecea printre stânci ca prin vad
și toate-i păreau ca o carte..
și-n toate citea lăcrimând
poemul cel scris de
curând
cu jilave slove de sânge..
.. acolo.. privirea-ntorcând,
Iisus o privise cum
plânge..
acolo.. căzuse-n genunchi..
aici.. îi vorbeau
heruvimii..
aici.. rezemat de un
trunchi,
vorbise cu milă mulțimii..
*.
Maria trecea mai
departe
și gându-i zbura spre mormânt..
„dar piatra din pragul
cel sfânt,
vai, cine-o va da la o parte?”
bătea o aripă de vânt
de-asupra cărării deșarte..
pe culme în tainicul loc,
vorbeau către ziuă
ostașii..
” dar cât vom mai sta
lângă foc,
pândind noi strigoilor
păii!”
” – ehei, păzitori de
prooroc,
e vremea acum să se
știe:
păzit de strajeri și
peceți,
Iisus, „dătătorul de vieți”,
n-a fost cu putință să-nvie!
căci astăzi e ziua a treia
și azi, când va fi spre
apus,
vor strânge bătrânii
Iudeea
să-L vadă-n mormânt pe Iisus
priviți-L! vor spune rabinii
aici e profetul Luminii!
apostoli, bătrâni,
ucenici,
aceasta e ziua-nvierii..
și totuși.. Iisus e aici!
lipsit de puteri și noroc,
aici Îi rămân-vor pașii,
aici Îl vor plânge părtașii..”.
Astfel, priveghind lângă foc,
vorbeau către ziuă
ostașii..
Deodată.. un vaier
ciudat,
un muget, un clocot de ape,
porni din adânc
depărtat,
urcând mereu mai
aproape
copacii ca oamenii beți,
pornira cu dealul
deodată
și piatra, uitând de
peceți,
cu vuiet căzu
răsturnată.
Săriră cărbunii răzleți
ca fulgere frânte; și-ndată,
din beznă, pe lespedea grea,
cu chip sclipitor ca o
stea,
un înger acum se arată
un înger cu strai ca
zăpada
înalță o spadă de jar!
ostașii, cu fețele var,
dau buzna pe stânci de-a grămada
și, grabnic, de spaima
Puterii,
pieiră ca fumul.. străjerii!..
*.
Bătea o aripă de vânt
cu dulce parfum de
narcise
asupra orașului sfânt
o geană de zori răsărise.
Maria urca spre
mormânt
iar gându-i zbura mai departe..
„dar piatra din pragul
cel sfânt
vai, cine-o va da la o parte!”.
Și ceata se-oprește acum;
iar inima-ncepe să bată
se-adună surorile-n drum
acolo.. sub stânca.. e
fum..
și piatra cea grea-i răsturnată!..
lăsând în țărâna povara,
aleargă femeile-n stol
și toate sunt albe ca ceara
mormântul.. mormântul e gol!..
se-apleacă în hohot Maria
și plânge.. vai, unde
L-au pus?
ori n-are un capăt urgia
ce tot mai lovește-n Iisus?
cum tremură frunza-n dumbravă
se-ncrâncenă carnea de-amar.
Deodată, în haine de
slavă,
alături doi tineri răsar
-„De ce căutați între
morți
pe REGELE gloriei
sfinte?
căci, iată, negrele porți
le-a frânt, cum v-a spus mai ‘nainte!”
Uimite, spre îngeri
privesc
femeile-n rugi fremătate
și fără de sine pornesc
din deal înspre sfânta
cetate.
*.
Veghind într-un loc tăinuit
apostolii-n freamăt de teamă
în zarea de zi s-au trezit
de-un iute și viu ciocănit
în ușa cu drugi de
aramă
„Mormântul..” femeile-au spus,
„e gol! pe Domnul L-luară,
și nu știm unde L-au pus,
și-acolo, pe-o lespede, sus,
doi îngeri..” dar glasul
s-a stins..
căci toți
le priveau cu-ntristare
iar Toma plângea ca
vins..
Dar Petru mijlocul și-a-ncins!
Ioan a sărit în picioare!..
*.
Și-ndată pe drumuri pustii,
sub cer sângerat ca o
rană,
cei doi străbătura în
goață,
livezi îngrădite și vii.
Cel vârstnic e lac de
sudori..
Suflarea în piept i se
curmă
rămâne pe coastă în
urmă
și sus, la mormânt, cu
fiori,
pe pragul cioplit ca o
treaptă
Ioan.. se-oprește.. așteaptă.
iar Petru curând năvălește
cum cade un fulger
pe-un trunchi
și plin de uimire,
privește..
fâșiile-n albe tipare,
întreaga lor formă
păstrând,
lăsaseră trupul să
zboare
din ele, cum zboară un gând..
în balta de smirnă și-aloe
stau pânzele tainic
deșarte
și-i strâns obrăzarul
deoparte
în hohot de plâns fără
voie
cu-ntreaga puterii măsură,
apostolii cred în
Scriptură!
Învinsă e veșnica
moarte!
Iisus e stăpân pe natură!.
*.
Rămase în urmă,
departe,
din nou către sfântul
mormânt
femeile-n valuri învolte
veneau prin aripa de
vânt.
Maria citea ca-ntr-o carte
în slovele sângelui sfânt..
iar sus, la mormântul
pustiu,
se-opriră pe piatră să
plângă;
un abur de nor auriu
venea până-n prag să se frângă..
și nimeni pe drum să
mai treacă..
dar vântul ce-adie domol.
Maria din nou se
apleacă
în cripta mormântului
gol..
se uită.. de unde să
strângi,
din beznă, măcar o
scânteie?
dar uite.. se-aprind curcubee..
sunt îngerii iarăși..
„femeie,
ce rană te face să plângi?”
„Eu plâng.. pentru
DOMNUL IISUS..
căci, iată, străinii L-luară
și nu știu unde L-au dus..”.
Și-un umblet se-aude afară..
sunt pași ce se-apropie blând..
e poate.. mai știi?..
grădinarul
-„Femeie, ce cauți
plângând?..”
Maria tresare ca arsă
îi mușcă în inimă teama
își pune sfioasă
marama
pe fața cea repede-ntoarsă
ca Iacov fugind de
Edom,
ar vrea să alerge
orbește
dar parcă un gând.. o
oprește..
că doar grădinarul.. e-un om..
o, inimă, cât de haină,
cu lacrimi o-ndupleci ușor
de-a scos pe IISUS din
gradină.
El știe în ce vizuină
L-au pus cei trimiși de
sobor
și parcă.. vorba senină
e-un murmur de râu ce te-alină
când dragostea-n suflet ai strâns.
Ea curmă și morților
somnul.
Va plânge cu râuri de
plâns
nimic nu-i prea mult pentru
Domnul!
„Stăpâne..” Maria a
spus..
„de-ai vrut ca să-L duci mai deoparte,
arată-mi doar unde L-ai pus?
noi.. lacrimi și mir.. I-am adus,
ca sfânt să rămâie și-n moarte
MESSIA IISUS!”
Și omul străin îi răspunde:
„Maria”.. iar ea s-a întors
Maria?.. tot sufletul
stors
renaște-n aceste secunde.
E EL! și-n fața minunii
Maria se-aruncă..”Rabini!”
„O, nu Mă atinge, Maria,
căci nu M-am suit la CEL BUN!
și totuși.. am vrut să vă spun
chiar azi tuturor bucuria..
ci du-te la frați să le spui
că astăzi la TATĂL MĂ
sui
la CEL ce-a zidit veșnicia!”.
Se uită MESSIA zâmbind..
Golgota-i un Rai de Lumină
și raiuri în inimi se-aprind!
Femeile-n colb se înclină
și grabnic la goană se
prind..
o, cât e de bine s-alergi,
să duci bucuria cea
mare,
păcate și lacrimi să
ștergi
prin vestea de dulce
iertare!
Maria voioasă aleargă..
surorile fug necurmat
să strige: „IISUS A
ÎNVIAT!”.
De atunci.. în lumea cea largă,
o, câte Marii au strigat
câți martori de veste au dat:
„E viu SALVATORUL!
trăiește!
căci noi eram morți și
vrajmași păziți ca de tainici
ostași
iar DOMNUL, din bezna adâncă,
ne-a scos prin peceți și
prin stâncă
să ducem mesajul divin
E viu SALVATORUL! și
încă,
din cerul de glorie plin,
ne cheamă.. ne iartă.

Colinde de Crăciun - Noi în Seara de Crăciun

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Noi în seara de Crăciun
Lăudăm pe Cel Preabun
Bun ești, Doamne, bun.
Colindăm colind duios
Domnului Iisus Hristos.
Bun ești, Doamne, bun.
Noi umblăm să împlinim
Obiceiul din bătrâni.
Bun ești, Doamne, bun.
Obicei de colindat,
Pe la case de urat.
Bun ești, Doamne, bun.