ierta-vom tot

Ierta-vom tot – a primăveriiFecioare nu le-om tulbura.Cerescul foc l-om da uităriiȘi visul blând l-om alunga.Cunoașterea ni-i infinită,Biserica n-o veșniceam:Pe când era de-abia zidită,Deja-n ruină o visam.Sub bolți, de fiecare dată,Știam, rugându-ne plângând:Aici vifornițe-or să bată,Zăpezi s-or troieni curând. februarie 1902Volumul ”’Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”’