ierarhii

Zile fără adăpost,demonstrează prin Piețele fără nume,ale Depresiilor Absurdului,alături de trupurile,Zebrelor trecătoare,ale Deșertăciunilor,care se vând,oricărei Morți,prin bordelurile,Non-Sensurilor Existenței,pe nimic,pentru a face,din Condiția Umană,vârful de lance,al Durerilor,din acest Infern meschin,ce umblă cu zarurile măsluite,ale Ierarhiilor,prin buzunarele fără fund,ale Credinței,Nimănui.