Ion Caraion – Întunericul Fuge

Întunericul fuge printr-o biserică iberică,O! straniu cor iscodiserăți, ielelor.Oaspete amăgirii, la pigulitul stelelor,Piatra albastră a luniialunecă de pe masă și căzu,Vântul bohotea și-l priveam fără sensca pe pielea bătrânei Rozinante.Ori poate-n ochi putreziseră plante,ori poate fetele cu ochi de acuarelăculegeau închipuirea lumii,visându-și o altă cină de taină.La ieslea istovitoarelor idealuri,zălog: un corb.Puțin mai departe a … Citește mai mult

Ion Caraion – Liniștea-i Ca Un Fus

Liniștea-i ca un fuspe după care timpul și-a-nfășuratîncâlcelile sau barbade susdintr-un cuib de la subsuoara faguluioul pictatîn iarbamagică a șiraguluide fânețe și poienise sparge în trei și-ncepe fantasticde simplu colindule de parcă mi-a căzut o secureîn oceanul cu steleforfotă prin pădurespiridușii vicleniiele și ieledănțuie-n aermarele vaier marele vaieral insomniilor mele

Ștefan Octavian Iosif – Ielele

În farmecul seriiSupuse-s tăceriiCâmpiile-n floare,Doar luna bălaieSe scaldă-n pâraieÎncet curgătoare.E molcome vânturiVin tainice cânturiȘi glasuri ciudate..Căci duhul pierzăriiLa marginea zăriiDin aripe bate!.Îndeamnă-ți fugarulSă taie hotarulCa gândul de iute!N-auzi tu pe caleCimpoaie, țimbaleȘi glas de-alăute?.Sunt iele măiastrePe urmele voastre,Pe voi vă vânează!Preasfânta MarieDin nalta tărieNe aibă în pază!.Voinicul dă pinten,Fugarnicul sprintenPornește, săgeată,Și zboară șoimește..Târziu! Căci soseșteNăprasnica … Citește mai mult