Ion Caraion – Întunericul Fuge
Întunericul fuge printr-o biserică iberică,O! straniu cor iscodiserăți, ielelor.Oaspete amăgirii, la pigulitul stelelor,Piatra albastră a luniialunecă de pe masă și căzu,Vântul bohotea și-l priveam fără sensca pe pielea bătrânei Rozinante.Ori poate-n ochi putreziseră plante,ori poate fetele cu ochi de acuarelăculegeau închipuirea lumii,visându-și o altă cină de taină.La ieslea istovitoarelor idealuri,zălog: un corb.Puțin mai departe a … Citește mai mult