iedera – Versuri.pro

Maria Iliut - Tot Mă-ntreabă Iedera

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Tot mă-ntreabă iedera
De ce nu-s verde ca ea,
Iedera cum n-ar fi verde
Că numa-n pădure șede?
Cu crengile la pământ
N-o atinge-o țâr’ de vânt,
Nici de soare nu-i pălită,
Nici de lume nu-i grăită.
O atinge-o țâr’ de vânt
Și pe mine câte-un gând,
Și-atâtea gânduri m-apasă
Câtă draniță-i pe casă.
Tot mă-ntreabă codrul verde
Fața mea de ce se pierde,
Cum să nu se piardă fața
Dacă se scurtează viața?!
Și-așa viața mea se trece,
Nici un crop, nici apă rece.

Juana De Ibarbourou - Iedera

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pe moara din grădină
o iederă se-ntinde.
Scheletul ei fieros
îmbracă mătasea unui șal.
Acuma verde, albastru mai târziu
când poposește luna lui Gerar.
Iar clopotele se deschid
asemeni unor pumni spre cer.
Cine-ar putea, o, suflet fără pace
cu iederă să te îmbrace!

La enredadera.
Por el molino del huerto
asciende una enredadera.
El esqueleto de hierro
va a tener un chal de seda.
ahora verde, azul más tarde
cuando llegue el mes de Enero.
y se abran las campanillas
como puñados de cielo.
Alma mía: ¡quién pudiera
Vestirte de enredadera!

Rodica Elena Lupu - Casa

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Casa,
era minunată:
iedera urca de jos
și până sub acoperiș,
verde pe ziduri
și îndurându-se doar
de ferestrele dreptunghiulare,
părând ochi misterioși
și iscoditori,
implantați simetric,
intenționat,
spre a păzi
ascunsul interior al casei.
Pe trepte
se deschidea terasa,
cu masa
și scaunele împletite
din răchită,
iar în colivia atârnată
în colțul din dreapta,
sus,
se zbenguiau muzical
canarii.

René Char - Pentru Ca Nimic Să Nu-i Fie Schimbat - 8

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Eu, captiv, m-am acordat după-ncetineala iederii pornită să asalteze piatra veșniciei. →

George Coșbuc - Iedera

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Iedera care se-ntinde
Pe pământ, rămâne slabă,
Toți o sfarmă cu piciorul,
Și ea veștejește în grabă,
Dar, când iedera se-nalță,
Tot mai sus și mai umbroasă,
Cine-o vede, o iubește,
Lăudând-o, că-i frumoasă.
Astfel omul, când rămâne
Numai pe pământ cu gândul,
Toți îl ocolesc, cu mâna
De departe arătându-l.
Dar când omul își înalță
Gândul către Cer mereu,
Îl iubește toată lumea
Și-i ajută Dumnezeu!

Pasarea Rock - Fagul și Iedera

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Într-o geană de zăvoi,
stau încolăciți cei doi,
fagul și cu iedera,
falnic el, gingașă ea.
Creanga strânge din cârcel,
fremătând și ea, și el,
ca în vremea când erau
ea fecioară, el flăcău.
Fiecare dintr-un sat
vrăjmășit pe celălalt.
Azi nu se mai știe bine
când anume, cum și cine
a-ncercat să îi despartă
pe cei doi uniți de soartă.
Doar că dragostea de sânge
dorul nu poate înfrânge,
care i-a sortit să fie
întruniți pe veșnicie.
Peste moarte, peste viață,
hărăziți ca soț și soață,
necum astălaltă lume
nu le-a-ngăduit anume.
De când paloșul străpuns-a
și pe dânsul, și pe dânsa,
într-o singură suflare,
într-o dulce-mbrățișare,
ochi în ochi, geană pe geană,
duh prin duh, rană prin rană.
Ram și frunze deteră
un fag și o iederă,
împreună amândoi
într-o geană de zăvoi.
împreună amândoi
într-o geană de zăvoi.
Fagule.. dragule..
Iederă.. prietenă..

Nichita Stănescu - O Iederă Să Fii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mi-ar fi plăcut să fii mai bine-o plantă.
O iederă să fii lângă obrazul meu, sunând,
când reci curenţii serii vin în pantă
din cerul rezemat pe-un singur gând.
Să-ţi fi ştiut căldura, lângă coastă,
de frunză tremurândă şi lucind,
să fie-un singur trunchi secunda nostră
pe două ramuri luna sprijinind.
Şi foşnetul oraşului, mai altul şi mai smuls
ca marea din culoare, jos la diguri,
să fi bătut oprind cu un impuls
stâlpii tăcerii-naintând, nesiguri.
S-aud cu-o frunză, cu o rădăcină,
mi-ar fi plăcut, un anotimp sever,
când ultimele gheţuri se dezbină
în ele însele. Şi nu au loc şi pier.

Anica Ganțu - Mult Mă Mustră Iedera

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Mult mă mustră iedera
De ce nu-s verde ca ea.
Ei îi vine să stea verde
Că numa-n pădure șede.
Pe ea n-o bat vânturi reci
Ca pe mine gânduri seci.
Că mă bate-un dor și-un drag
Să stau toată ziua-n prag
Pentru neica-ăl de mi-e drag.
Vers refren:
La pădure.

Vasko Popa - Iedera

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cea mai tandră fiică
a verdelui, subpământeanului soare,
ar vrea să fugă
din barba albă a zidului,
ar vrea să se-nalțe în mijlocul pieții
în toată splendoarea sa,
și să farmece ar vrea, vijeliile,
cu dans de șerpoaică,
dar aerul cel lat în umeri
nu-i întinde brațele.