identitate feminina – Versuri.pro

Dimitrie Bolintineanu - Fata de la Cozia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Trambița răsună sus pe coasta verde;
Armia lui Tepeș printre brazi se pierde.
– „Iată! strig vitejii, mândrul căpitan
Ce-a ucis cu mâna-i pașa musulman!”
Domnul îl sărută și cu bucurie:
– „Spune-mi, vrei tu aur, ranguri sau soție?
Dacă vrei avere, da-ți-voi cât vei vrea;
Dacă vrei soție, da-ți-voi fata mea!”
– „Doamne! nu voi aur, nici onori deșarte:
N-am venit în lupte să-mi trag așa parte;
Plângerile țării brațul mi-a-narmat;
Pentru-a ei scăpare astăzi m-am luptat.
Iar de este vorba să-mi dai soțioară,
Află că eu însumi sunt o fetișoară!”
La aceste vorbe junele frumos
Coiful își aruncă, părul-i cade undos.
Toată adunarea vede cu răpire
O fetiță dulce ca o fericire.
Domnul se răpește de mândrețea ei.
– „Care din boierii-mi vrei bărbat să iei?”
– „Doamne, zise fata, vrei să fiu soție
Unui din ostașii care-mi place mie?
Toți sunt bravi la luptă, nu mă îndoiesc;
Însă pe-al meu mire voi să îl iubesc.”
Domnul fiu s-aruncă la ale ei picioare
Și cu o vorbire dulce rugătoare:
– „Fii a mea domniță și îți jur pe cer
Pentru tine-n lume să trăiesc, să pier!”
La aceste vorbe tânăra fecioară
Rumenind la față ca o rozișoară:
– „Dacă vei iubirea-mi să o dobândești,
Pentru țară, doamne, să mori, să trăiești!”

Rodica Elena Lupu - Condiție

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Eternul feminin
este chiar feminitatea!
Care nu este un dar nativ,
ci o condiţie existenţială
ce trebuie cucerită.
Este anevoioasă
construcţie de sine
într-o lume dominată
şi obsedată
de virtuţile masculinităţii.

Emeric Imre - Ipostaze

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Spune-mi, femeie plină de viață,
Unde-i zăpada bulgară de ceață?
Spune-mi șoptită, zâmbet de amantă,
Unde-i ispita ce pasul mi-o poartă?
Spune-mi, iubito, cu ochi de țigancă,
Unde e zborul care înalță?
Spune-mi, copilă trezită la viață,
Unde-i candoarea ce gheața dezgheață?
Spune-mi, fetiță cu gândul la stele,
Unde e jocul din visele mele?
Femeie, amantă, iubită, șoptită, șoptită…
Femeie, amantă, iubită, șoptită, copilă, șoptită…

Ezra Pound - Portretul Unei Femei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Tu și spiritul tău ne sunteți Marea de Sargasse.
Londra a trecut pe lângă tine-n acești douăzeci de ani.
Se luminaseră corăbii, zălog ți-au lăsat ba una, ba alta:
Idei, clevetiri vechi, câte ceva din toate lucrurile,
Petece stranii ale cunoașterii sau mărunte mărfuri de preț.
Te-au corectat minți luminate – în lipsa altcuiva.
Mereu ai fost cea de-a doua. Tragic?
Da’ de unde! Ai preferat-o lucrurilor obișnuite:
Unui bărbat tont, bont, însă nespus de statornic,
Cu-o minte de rând, c-un gând mai puțin în fiece an.
O! tu știi să rabzi, te-am văzut stând, așteptai
Nesfârșite ore, ceva să se ivească pe lume.
Și acum plătești. Da, plată deplină.
Ești o persoană de-un oarecare interes, cine vine la tine
Se-alege c-un bizar câștig:
Pescuite trofee, câte-o sugestie curioasă,
Lucruri ce nu duc nicăieri; și o poveste sau două,
Doldora de mătrăgună ori de altceva
Care-ar vrea să se dovedească de folos, dar nu se
Dovedesc niciodată
Care nicicând nu-s nicăieri nimerite și n-au rost
Și nu-și află potrivire pe ghergheful zilelor;
Ciudata vremii trudă, pradă vremii;
Idoli și ambră și rare-ncrustări
Iată-ți bogățiile, făloasa ta zestre și totuși
În ciuda acestei marine visterii de lucruri vremelnice
Scorneli bizare de lemn încă umed și altele de mai
Strălucitor metal.
În calma luminii plutire adâncă,
Nu! Nimic și atâta. În tot și-n toate,
Nimic al tău cu-adevărat.
Și totuși, asta ești tu.