Geo Dumitrescu – Vuiet de Brazi
O, sora mea, tristețea, iasomia-eauzite gemete strângîn vuiet de brazisub fermecata paloare…Du-te! i-am spus – pleacă, suflete,mi-ai devenit strivitoare povară,lasă-mă singur, limpede, mineral,ori lasă-mă-n carne, pe brânci,mărunt, pofticios, nesătul-toate-mi sunt grele, adânci și amare,albe fâșii de durere…(O, Doamne, iubitași-a pierdut creionul dermatograf!..).Din ceasul meu, plinde rozătoare furnici, curgeun fin rumeguș alb, sonor,care-mi pudrează fără-ncetarefruntea postumă… … Citește mai mult