iarna tarzie

Amurgul ca o rouă, încondeiază-n sângepăienjenișul ramurilorce-și desfac tăcutuscate brațe lungi, ca un sărut amarnic.Zadarnic stau pe banca grea de piatră,iubita-mi și-a uitat gropițele-n obraji…Nețărmuritul împietrit mă înfioară,iar liniștea ca un ecouse frânge-n țărmuri,dar sălciile-și plâng șuvițele de cearăîn cenușiul lacului rămat în sticlăȘi bolta noroasă se încruntă-n lac.Pe lângă aleea decoltată-un șir de plopiÎși … Citește mai mult