Ion Creanga – Amintiri Din Copilărie

Stau câteodată și-mi aduc aminte ce vremi și ce oameni mai erau în părțile noastre pe când începusem și eu, drăgăliță-Doamne, a mă ridica băiețaș la casa părinților mei, în satul Humulești, din târg drept peste apa Neamțului; sat mare și vesel, împărțit în trei părți, care se țin tot de una: Vatra satului, Delenii … Citește mai mult

Nicolae Labiș – Poezie Dedicată Strămoșului Ion Creangă

A fost odată unul, Ion CreangăCrescut din brazdă-n dangăt de talangăÎn piept avea vâlvori de jerăgaiȘi-acela mi-i străbun de sânge, mie.Cu mâna lui a dat să-nstruneascăPrecum pe-o cobză limba românească.Și-a zdrăngănit c-un deget asudatTot cântece cum nu s-au mai cântat.Dar când s-a dus ca oamenii sub lutPe struna lui rugină s-a făcut.Și m-a plăcut astă-noapte … Citește mai mult