hrysothemis – Versuri.pro

Iannis Ritsos - Hrysothemis - O Rochie Frumoasă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

O rochie frumoasă, galbenă, ce încă ieri o purta mama,
rămăsese aruncată pe un fotoliu – acolo se aduna
toată lumina și tăcerea. Iar periuța ei de dinți,
când am intrat în baie,
creștea, creștea, creștea, umplea oglinda toată.
Cum ieșeam pe ușă, mi-a zgâriat genunchiul.
M-am temut să nu cumva să m-apuce de rochie,
să mă țină închisă-n baie, să văd în colț plasa fratelui meu
cu care alerga după fluturi când era mic.
Atunci m-am apropiat de oglindă și am încercat,
pentru prima oară, să-mi vopsesc buzele cu acel fard
secret și sacru al mamei.
Pe buzele mele s-a întins un apus de soare frumos și pocăit
– o lucire roșie întristată.
Yannis Ritsos – Întoarcerea Atrizilor

Iannis Ritsos - Chrysothemis - După Prânz, Fratele Nostru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

După prânz, fratele nostru a plecat – fugărit, s-a spus,
de Erinii. Nimic din toate acestea. S-a dus liniștit,
doar puțin mai îngândurat și cam gârbovit. Deodată odăile
se făcuseră nemărginite. Nu mai era un ungher
unde să ne ascundem. Iar afară
continua lumina soarelui de nedescris. Greierii țipau:
pătrundeau în casă; unul se opri nemișcat
pe perdeluța de dantelă, ca o notă groasă, pufoasă,
cam distonantă – „aici, aici, aici”, striga insistent.
„Aici” – „Ce aici?”
mi-a venit să-ntreb. M-am reținut. N-am zis nici pâs.
În ziua aceea servitoarele vorbeau mai tare,
trânteau ușile, făceau zgomot cu picioarele pe dușumea,
pe trepte (ele, atât de atente până acum) zdrăngăneau
cu tacâmurile în bucătărie, au spart și niște pahare.
Yannis Ritsos – Întoarcerea Atrizilor

Iannis Ritsos - Hrysothemis - Am Cunoscut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Am cunoscut frumoasa vanitate, cea blândă, aproape bucuroasă;
m-am culcat în ea sau pe ea, ca pe-o căpiță, vara, observând
cerul de seară, pădurile, munții albaștri, mirosind cu nesaț
reveneala caldă, cimbrul, fânul, râul îndepărtat,
miresma spicurilor secerate – nicidecum în sensul
pâinii, apei, utilității – doar în cel al
unui seceriș general, liniștitor, în timp ce din colină-n colină,
din vie-n vie, câinii plugarilor și ciobanilor lătrau
o imaculată atotstăpânitoare lună plină
cu brațele-ncrucișate, fără prunc.

Iannis Ritsos - Hrysothemis - Toate Se Topiseră

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Toate se topiseră-n lumină. Doar un nor alb
zăbovea liniștit peste colină, uitându-se într-altă parte –
am observat-o și pe asta. (Straniu să vezi
cu atâta precizie – și cu beatitudine chiar, în astfel de clipe).
Întorcându-ne acasă,
ne-a întâmpinat mirosul de țelină, morcovi și cartofi fierți.
Am mâncat supărați, cu mișcări lente, înciudate.
Yannis Ritsos – Întoarcerea Atrizilor