Hristos a inviat – Versuri.pro

Simina - A Înviat!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În al morții trist veșmânt
Îmbrăcat e trupul sfânt
Flori de taină-n legământ
Stau de veghe la mormânt
Cerul plânge după nori
Plâng și stelele-n zori
În grădină stau soldații
Să păzească piatra porții.

REF: În amurgul răstignirii a apus raza iubirii
Soarele pe cer s-a-ntunecat
Dar în zorii îndurării, către bolta nemuririi
Din mormânt spre tronul slavei
Astăzi prințul păcii a-nviat.

Ca un fulger luminat
În splendoare îmbrăcat
Piatra grea a răsturnat
Când un înger a zburat
Giulgiul albului veșmânt
Stă căzut iar la pământ
Este gol astăzi mormântul
Oare unde e preasfântul.

REF: În amurgul răstignirii a apus raza iubirii
Soarele pe cer s-a-ntunecat
Dar în zorii îndurării, către bolta nemuririi
Din mormânt spre tronul slavei
Astăzi prințul păcii a-nviat.

Pe cărarea din grădini
Unde inima-ți alini
Cel cu fruntea între spini
A-nviat să I te-nchini
Stă pe tronul din slăviri
Cu-a iubirii străluciri
Ne conduce-n drumul vieții
În cetatea dimineții.

REF: În amurgul răstignirii a apus raza iubirii
Soarele pe cer s-a-ntunecat
Dar în zorii îndurării, către bolta nemuririi
Din mormânt spre tronul slavei
Astăzi prințul păcii a-nviat.

Corneliu Vadim Tudor - Pace Vouă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nicicând n-a fost un Paște mai tragic pe Planetă,
Explozii, catastrofe, nu-i pace sub măslini,
E pentru prima oară când Dumnezeu regretă
Că-n lupta altor neamuri se sting mai mult creștini.

E-o fierbere ciudată, manevre militare,
Mari deplasări de trupe, pe mare, pe uscat,
Încep să scoată capul focoase nucleare,
Azi, echilibrul lumii s-a rupt și e păcat.

N-au învățat, se pare, nimic din Atlantida
Și nici din Hiroșima n-au tras nici un folos,
Ne vântură neantul cu cancer și cu SIDA,
Istoria se-ascunde precum un melc fricos.

Au înflorit copacii, bat clopote de Denii,
Ierusalimul, iată, de ploi a-nverzit,
Și pelerini cu torțe și scumpe mirodenii
Sosesc din toată lumea pe-acest pământ sfințit.

Mormântul gol îmi pare că-i leagănul din care
Se-nalță Omenirea cu brațele spre cer,
Miraculoasă noapte! Ce binecuvântare!
Azi plâng cu rouă sacră și cuiele de fier.

Miresme dulci revarsă a răstignirii cruce,
O rază albăstruie aprinde lumânări,
Transfigurați, creștinii dau buzna să apuce
Un mic crâmpei din focul sosit din depărtări.

Aici sunt toți martirii creștini, unde-I Mesia?
Toți cei ce pentru cruce amar au pătimit,
Scriptura ne învață: a lor e veșnicia,
A celor ce se roagă-n genunchi și s-au smerit.

Și totuși, ne apasă o negură pe pleoape,
Pe inimile noastre un lacăt greu s-a pus,
Nicicând n-a fost războiul atâta de aproape,
Ne merităm bătaia cu biciul lui Iisus.

Neliniștite clipe, și amenințătoare,
E zăngănit de săbii și încărcări de puști,
Zăpezi ca de Sodoma cad peste pomii-n floare
Și câinii violenței au fost scăpați din cuști.

Eu i-aș aduce-n lanțuri pe toți conducătorii
La judecata dreaptă a Sfântului Mormânt,
Toți în genunchi să cadă, să vadă muritorii
Că-i risipește Domnul ca pe o pleavă-n vânt.

Și că din cap le scoate războiul tuturora,
Fiindcă Iisus pe nimeni, nicicând nu a ucis,
Treziți-vă, voi, lideri, cât nu-i târziu! E ora!
Apocalipsa este un iad de nedescris!.

E Paștele! E vremea să vă aveți ca frații,
Cu moartea peste moarte Mesia a călcat,
El cântă: „Pace vouă!” – așa că slavă dați-I,
Osana! Aleluia! Hristos a Înviat!

Corneliu Vadim Tudor - Paște Fericit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Motto: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică”.
Evanghelia după Ioan (3:16).
E Paștele, prieteni, pe-o cruce de lumină
Mântuitorul nostru la noapte o să vină
Va da deoparte piatra cu brațul Lui cel sfânt
Soldații or să cadă netrebnici la pământ
Nu are chip de înger, nici voce de copil
E aburul psaltirii pe fluviul lui April
De veți vedea în iarbă icoana unui miel
Împărățind o lume – să știți că este El
Cutreieră prin haos de două mii de ani
Azi îl trimite Tatăl din nou la Ghetsimani
E semn înalt că vine și nu va mai pleca
Ticăloșită-i lumea și epoca e grea
Ucide fiu pe tată și maica pruncul său
E foamete, și spaimă, și-o ducem tot mai rău
E vremea de pe urmă, Sodoma stă să cadă
Catapeteasma lumii pleznește ca o spadă.
Azi nu mai e rușine, nici frică de păcat
Devine tâlhăria politică de stat
În numele iubirii de oameni și dreptate
Se minte și se fură, se spulberă tratate
Parcă întreaga spumă de drojdie și sânge
A veacului acesta pe frunte ni se strânge
Ce-i de făcut? Și cine mai știe calea bună?
Popoarele par turme pe vreme de furtună
Biserica, ea însăși, și-a pângărit amvonul
În trâmbițe tuna-va curând Armaghedonul
Și-n larma asta surdă de arme funerare
Într-un halou de flăcări stă Îngerul călare
Aduce din înalturi o veste tuturora:
Nădejdea e în Domnul! Nu disperați! E ora!
Cu cât mai grea-i zăbala la gura unui veac
Din crucea răstignirii noi muguri se desfac
Azi înflorește lemnul pe care-a stat Iisus
Cununi de lauri verde pe frunte I s-au pus.
Îngenunchiați a rugă, smeriți-vă trufia
E Paștele! E noaptea când a-nviat Mesia!
Încondeiate ouă cu picurări de ceară
În roșu, mov, albastru și coajă gălbioară
Ispite ne trimite rubinul stins în vin
Împărtășit cu frunze sfințite de pelin
Bat clopote de aur spre slava lui Hristos
Azi nu mai moare nimeni, tot omu-i mai frumos
Îngenunchiați pe brazda izvorului creștin
Arsura să vi-o stingeți la râul cristalin
E vreme pentru toate: și pentru milostenii
Și pentru liturghia acestei nopți de Denii
Jur împrejurul nostru-i un câmp de lumânări
Dumnezeiască pace va fi în patru zări
Biruitor cu moartea pre moarte a călcat
Nu plângeți! Aleluia! Hristos a Înviat!.
Corneliu Vadim Tudor,
(noaptea de 14 spre 15 aprilie 1992)

Costel Zăgan - Hristos a Înviat și-n Lagăr

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dragă Kitty, Paștele încape și-ntr-o inimă
de copil. Pentru că nu-i așa? Acolo-i împărăția cerurilor.
Pe pământ rămân celelalte resturi.
Flori pentru fetițe și femei. Însă despre
ce se gândește nu se vorbește. Minuni de fiecare
zi, război, lagăre și cimitire comune. Fără
cruci, fără niciun Dumnezeu. Îți piere cheful să
învi cu pistolul în gura gropii.
Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank

Costache Ioanid - Biruința

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Isus a înviat din morți, biruitor,
din Însăși viața Lui dând viață tuturor!
Și-acum în rând cu noi, ca frate și-mpărat,
trăiește, trăiește, e viu cu-adevărat!
Cu mii de flori, cu frunze noi în crâng
vin primăveri ce iarna iar înfrâng
Și toate spun că Cel Crucificat,
trăiește, trăiește, e viu cu-adevărat!
Isus a înviat cu trup de slavă plin,
așa cum vom trăi și noi prin har divin.
De două mii de ani în luptă neîncetat,
trăiește, trăiește, e viu cu-adevărat!
Dar dacă-i drept că-nvie frunza iar
și florile când din pământ răsar,
cu-atât mai mult Acel ce le-a creat
trăiește, trăiește, e viu cu-adevărat!
Isus a înviat, puternic și slăvit.
Și sutele de frați cu Domnul au vorbit.
Apoi, în patru zări pornind, ei au strigat:
trăiește, trăiește, e viu cu-adevărat!
Eu n-am văzut cum a-nviat Isus,
nici mâna-n răni ca Toma nu I-am pus.
Dar simt mereu că-n viața ce mi-a dat
trăiește, trăiește, e viu cu-adevărat!

Costache Ioanid - Strigat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

A înviat Isus! A biruit deplin!
A fost primit la Tatăl Său ca prinț divin!
A înviat Isus! Zăvorul vechi l-a frânt!
A-ntemeiat supremul vieții legământ!

Mai larg decât aleargă valul plin de dor,
mai larg au coborât oștiri în dulce cor,
slăvind, în freamătul drapelelor,
pe gloriosul Miel învingător!

A înviat Isus! A-nvins în luptă grea!
A biruit pământ și iad prin jertfa Sa!
A înviat Isus, trecând străvechiul zid!
Priviți în slavă Leul casei lui David!

Cu nori de steaguri ca din sânul zorilor,
cu nori de flori și ramuri vine-al Său popor,
slăvind..

A înviat Isus și-atâta har ne-a dat
că toți ce L-au primit au înviat!
A înviat Isus și viu în veci va fi!
Azi pentru noi e sărbătoare-n orice zi!

Un glas va răsuna pe nevăzutul nor,
un glas ne va chema și vom porni în zbor
slăvind..
AMIN

Palaghia Eduard Filip - Înviere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cozonacii adastă-n tindă,
Printre înroșite ouă,
Pâinea caldă frântă-n două,
Se admiră-ntr-o oglindă.
Drobul mândru, zvăpăiat,
Face zâmbre către vinul
Cu ochi roșii, de argat,
Amuțind de-adins pelinul.
Din al fundului butoi,
Frunze mândre de-albă varză
Sforăie la focuri moi
Cuib pribeag mustind a barză.
Pasca-nvârtoșată-n brânză,
Rai stafidelor din vie,
Parcă e o colivie
De coptură-nfiptă-n pânză.
De pe dealuri vin spre casă
Toți copiii pribegiți,
Rebegiți de lumea largă,
Căreia i-au fost sortiți.
Își fac cruce-n tinda blândă,
Dau binețe la părinți,
Îi sărută prin unghere
De altoi cu soare-n dinți.
Scot nepoții ca pe-un Paște,
Să se-nfrupte iar bunicii,
Uită de amarul fricii..
Și Iisus-ul ce renaște
Se întinde către zare,
Cu miros de mir de moaște,
Și cu brațele-n chenare.
A-nviat Hristos! Slăviți-L,
Cu tăceri de miei ce mor,
Săvârșiți-vă-ntr-un Dor!
Iadul vostru, izbăviți-l!

Natalia Madalina feat Meliss - Iepuraș de Paști

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Iepuraș de Paști,
Te-aș ruga fii bun,
Adu-mi sănătate
Și iubire-acum.
Și te-aș mai ruga
Să-mi aduci ceva,
Un ou roșu mare
Să ciocnesc mai tare.
Hristos a înviat!.
Azi e zi de sărbătoare,
Este Sf. Paști,
Ouă roșii și pască mare
Și doi cozonaci!
Stau pe masă și așteaptă
Să vină îndată
Iepurașul cu cadouri
Și cu ciocolată!.
Iepuraș de Paști,
Te-aș ruga fii bun,
Adu-mi sănătate
Și iubire-acum.
Și te-aș mai ruga
Să-mi aduci ceva,
Un ou roșu mare
Să ciocnesc mai tare.
Hristos a înviat!.
Tare eu m-am supărat
Că ouțul meu s-a spart
Și acum îl plâng pe el
Era roșu, mititel!
Dar promit că pan’ la vară
Voi picta alt ou micuț
Și voi pune într-un cuib
Ca să iasă un puiut!.
Iepuraș de Paști,
Te-aș ruga fii bun,
Adu-mi sănătate
Și iubire-acum.
Și te-aș mai ruga
Să-mi aduci ceva,
Un ou roșu mare
Să ciocnesc mai tare.
Hristos a înviat!.
Iepuraș de Paști,
Te-aș ruga fii bun,
Adu-mi sănătate
Și iubire-acum.
Și te-aș mai ruga
Să-mi aduci ceva,
Un ou roșu mare
Să ciocnesc mai tare.
Hristos a înviat!

Nichifor Crainic - Noaptea Învierii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Din spumă de vișini răsare conacul
Sub nemărginitul safir înstelat.
Aprins de-așteptare, pândește buimacul
Strângându-și toporul sub brațu-ncordat.
Troianul de floare l-ascunde ca norul
Ce-ar sta să se spargă în trăsnet cumplit.
Din sânge, rachiul, din minte, amorul,
Străpung cu duhoare văzduhu-nflorit.
E noaptea-nvierii. Tresaltă făptura;
Tămâie e-n codri și smirnă-n grădini,
Spre marea minune se-naltă natura
Cu ierburi și arbori schimbați în lumini.
Un clopot răsună, răspund celelalte,
Talazuri rotind în eter,
Se umplu de vuiet tăcerile-nalte
Și sufletul lumii se suie spre cer.
Buimacul înjură păruta zăbavă
Cu care creștinii se duc spre altar
Pur, crinul credinței se leagănă-n slavă
Să-l miruie roua cerescului har.
Conacul e singur. Ai casei plecară.
Zăvoarele astăzi pe uși nu se pun,
Deschisă e poarta oricărui de-afară.
În noaptea-nvierii tot omul e bun.
Acasă rămâne bunica oloagă.
Iisus înviatul lucește-n iatac.
Bătrâna-n fotoliu, sub candeli, se roagă
Când intră năvală tălharul buimac.
Alături e lada crezută cu-o sumă
Ce face un diavol din omul mărunt,
El strânge toporul de parcă-l sugrumă
Smuncindu-l în aer sălbatic și crunt.
Bătrâna se uită la el fără frică,
Cu chipu-n văpaie, de candeli nimbat,
Ea crede că omul o cruce ridică
Și glasul ei cântă: “Hristos a-nviat! ”.
Ce caldă blândețe, ce miere cerească
E-n glasul bătrânei că omu-a-mpietrit?
Se năruie brațul ce vru să lovească,
Toporul îi cade cu zgomot icnit.
Se mișcă nălucă Iisus în icoană
Și-nvăluie-n aur tăcutul iatac,
Podeaua răsună de stranie zvoană
De parcă-n adâncuri ar geme un drac.
Atât a fost totul. Acum se frământă
Ca noru-ntre vânturi de nord și de sud;
Cu mintea trezită și-asupră-i răsfrântă,
Se vede deodată nemernic și crud.
Cu spaimă zărește, surprinse-n trezie,
Dihănii de beznă ce-n suflet se-ascund,
Precum într-o apă când e străvezie
Vâscoase jivine târându-se-n fund.
Sub bolta-nstelată, ce stă-n sărbătoare,
Pământul se-ntinde smălțat ca un preș,
Tot omul lumină, tot pomul, o floare,
Doar el, pângăritul, se simte un leș.
Bătrâna-l privește de parcă-l răsfață,
Străină cu totul de zbuciumul lui;
Ea pare bunica lui însuși, de față,
Ca-n vremea când, fraged, era doar un pui.
Mergea împreună cu sfânta bătrână
În nopți ca și asta la Domnu’ Hristos,
Rădeau ghioceii în chita din mână
Și inima floare s-o ducă prinos.
O, glasuri de clopot și ropot de toacă,
Odrasla de înger rămasă-napoi,
Cascadă de munte căzută-n băltoacă,
Zăpadă de suflet topită-n noroi!.
Zdrobit îngenunche și geme: „Iertare,
Iertare, iertare”, cu grai sugrumat.
Bătrâna-l privește cu-adâncă mirare,
Iar glasul ei cântă: „Hristos a-nviat! ”

Afanasii Fet - Hristos A Înviat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

În cântecele învierii
Și-a clopotelor răsunare
Ne vine ziua primăverii
Din alte țări, din depărtare.

Pădurea neagră înfrunzește,
Negreața cu-ncetul pierde,
Albastru, cerul strălucește
Deasupra frumuseții verde.

Soasnele înverzitoare
Stau frumos împodobite,
Smoala lor mirositoare
Curge-n lacrimi strălucite.

Astăzi în grădina noastră
Am zărit: s-au sărutat
Un fluture c-o floare-albastră,
Zicând: „Hristos a înviat”.
Aprilie 1912