Horațiu – Versuri.pro

Radu Gyr - Carpe Diem

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Zâmbeau candid zăpezile în Lațiu
și se-ngânau cu lira ta, fratern,
în cinstea cupei pline de Falern
și-a clipei devorate cu nesațiu.
Și azi pe munți candorile se-aștern
și fulgii albi se leagănă în spațiu,
ca-n vremea când tu, bunule Horațiu,
sorbeai din clipă zâmbetul etern.
Ci noi pătăm zăpezile pe creste
cu lacrimi mari cu sânge și catran.
Pe lira noastră strunele celeste
se schimbă-n sfâșieri de uragan,
și din pocale-adânci ca niște țeste
bem fierea zvârcolitului ocean.

Rainer Maria Rilke - În Dubiis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

N-ajunge pân’ la mine
nici un zvon din cearta dintre state,
și nu țin parte, căci dreptate
nu-i nici acolo, nici aici.
Și, cum Horațiu mi-a rămas
în gând, sunt bun cu-ntreaga lume
și las de-a pururi să mă-ndrume
aurea mediocritas.

II.
Mare-mi pare-acela care
n-a jurat pe vreun drapel,
și, desprins de locu-i, are
lumea-ntreagă-acum doar el.
Lumea țară de și-o știe,
mic refugiul țării nu-i,
căci atunci străbuna glie
casă-i este-n satul lui.

Konstantinos Kavafis - Horațiu la Atena

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În camera hetairei Lea,
întins pe un pat somptuos, senzual,
un tânăr cu iasmin în mână recită.
Pe degete-i sclipesc inele cu pietre alese,
pe umeri o mantie de albă mătase poartă
cu broderii asiate.
Limba lui este atică pură,
dar un accent ușor în pronunție
l trădează că de la Tibru se trage, din Lațiu.
Și-n vreme ce el iubirea-ți mărturisește,
în tăcere ateniană-l ascultă
pe multvorbărețul îndrăgostitul Horațiu;
și, uluită, descoperă nebănuitele lumi ale Frumosului
în pasiunea marelui italian.

Ion Pillat - Scutul Minervei IX

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

IX.
La Roma, când Horațiu prindea nemuritoare
cadența ta în odă, când verbul suveran
îl mlădia-n eglogă poetul mantuan,
la noi ziceau din frunză păstori pe la izvoare.
Dar să-ți înalț primește sonetul la picioare,
ca să înfrunte ritmic al vremilor noian —
când simt sub mână lira, pe fiecare an
mai pură, mai pioasă și mai învingătoare.
Din lutul țării mele mi-am ridicat spre tine
un suflet ca un codru adânc și nepătruns;
i-ai dat desăvârșirea coloanelor eline.
Nici azi nu-l va pricepe ilotul, și nici mâine,
dar versul meu în slujba-ți purificat, și uns,
și logodit în taină cu muzele, rămâne.