Versuri corectate și adnotate
O, suflete, amintește-ți priveliștea murdarăCe-atât de mult cândva ne-a umilitÎn dimineața-aceea cu molcom cer de vară;Un hoit scârbos pe un prundis zvârlit.Își desfăcea, asemenea unei femei obscene,Picioarele și, puhav de venin,Nepăsător și cinic, își deschidea aleneRânjitul pântec de miasme plin.Putreziciunea asta se răsfăța la soareCare-o cocea adânc și liniștit,Vrând parcă să întoarcă Naturii creatoareTot ce-adunase … Citește mai mult
Peste negrul ungher, la amiază,Cu țipăt puternic vin corbii de zor.Rănesc o cerboaică cu umbrele lorȘi-ursuzi îi zărești cum se-așază.O, cum tulbură liniștea brunăÎn care-un ogor e-n extaz,Cum o femeie presimte-un necaz;I-auzi cum se ceartă-mpreună.Pentr-un hoit ce miroase prea tare,Și brusc se aștern către nord și dispar,Precum un convoi funerar,În văzduhul vibrând de-ncântare.
Pe câmpsub veșteda pală de fânputrezea hoitul unui om.Cineva sau întâmplareal-au uciseseră.Fă ce vrei, întunericule.Dacă nu ia viațăviața n-are astâmpăr.