hiems

E iarnă, urlă crivăț; în vatră-i foc sărac;Și ninge, ninge, ninge; ca-ntr-un sfârșit de veac,natura-și dă solemnă agonicul răsuflet,și-atâta somn și moarte și-atâta alb e-n suflet,de parcă ninge-ntr-însul necontenit de-un veac.De frig te-nghemi, și-o raclă îți pare-odaia toată;de prin hogeaguri fumul se-ncercuiește roatăși ciori ca de funingeni așteapt-un hoit trântit;și gândurile pleacă în stol funinginit,ca … Citește mai mult