Mihail Sadoveanu – La Hanul Alinării
La hanul alinării.Deodată m-am trezit,Şi harmăsarii disperăriiÎn spulber de spumă-au poticnit.Din umbra pridvorului şi-a scării-Tu, scumpo, mi-ai zâmbit!Mi-ai zis: Străinule pribeag,De ani te-aştept şi te-am dorit.Când mi-ai sosit în prag,E soarele la asfinţit.Îmi vii cu albe flori la tâmpleŞi mă găseşti între ruine.Ce are să se-ntâmple,O, călătorule străine?