Costel Zăgan – O Strofă de Eternitate
Eu barbarul din oglindă,Eu ca Hanibal la poartă,Aștept Roma să mă-nchidăÎntr-o operă de artă.
Versuri corectate și adnotate
Eu barbarul din oglindă,Eu ca Hanibal la poartă,Aștept Roma să mă-nchidăÎntr-o operă de artă.
Fost-a cândva o cauză prea pierdută,Cândva prea multă vreme o cauză pierdută,Ori care s-a arătat mult prea vană cu vremeaPentru generoasele lacrimi ale tinereții și cântecului.
lui Giancarlo Vigorelli.Nimeni n-avea ceea ce el avea,superba lui trufieşi elefanţiişi labele lor sfărâmând vertebreleacestor Alpi albiţi de spaimă.Călca, de-abia să se audă, peste stâncişi s-auzea în lună, şi.nimeni nu mai văzuse trâmbiţelede piatră ondulândă ale acestor fiare.Şi n-au învins.
Ca să fim cu toată lumea-n ton,ne-am făcut un tigru de carton.Fiind noi experți în zepeline,cred că l-am făcut cum se cuvine.Nu doar că i-am pus urechi, picioare,(de-astea, astăzi, toată lumea are)sau că l-am dotat cu bot, cu coadă,(când le ai e bine să se vadă)ci – și-aceasta-i faptul colosal,că am pus să-l cheme Hanibal.Numele, … Citește mai mult