hafez – Versuri.pro

Graiul Dragostei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În zori de zi, o pasăre-n grădină
grăi c-o floare fragedă, virgină:
”Mi te răsfață, floare, mai puțin,
căci prin grădina-aceasta-n care vin,
mult mai-naintea ta și-asemeni ție,
au înflorit atâtea flori din glie! ”
A râs frumoasa, glăsuindu-i rar:
”Nu mă mâhnește adevărul, dar
nici un iubit n-a zis către iubită
o vorbă atât de aspru triluită!
De vrei să bei din cupa de-aur viu,
bătută-n pietre: vinu-i rubiniu,
o câte perle șlefuind, vei geme
și vei străpunge-n vârfu-acestor gene! ”
Pân la sfârșitul lumii de sub zări,
mireasma dragostei n-o soarbe-n nări
oricine, dacă-ngenuncheat n-așterne
obrajii-n prag, să măture taverne.
Acolo, în grădina din Eram,
ieri-noapte, dulce aer respiram
și cârlionții-albastrelor zambile
pluteau în zori și-n boarea blândei zile.
Am spus: ”O tron al șahului-Geamșid,
pe unde-i cupa ta ce m-a vrăjit? ”
Mi-a spus: ”Norocu-mi treaz de-odinioară
vai, ce păcat, ursit a fost să moară! ”
Nu-i graiul dragostei acela ce
îți vine, lin, pe buze, limpede.
Paharnic, adu vin și toarnă-n cupe,
și flecăreala noastră o-ntrerupe!
Atâtea lacrimi de-ale lui Hafez
au cufundat în mare, precum vezi,
răbdare, înțelepciune – ce poți face
văpaia dragostei când nu-ți dă pace?..

Tu, Omule Cucernic…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Tu, omule cucernic, zămislit
din lucruri fără de prihană,
pe cei ce sunt la minte pârguiți
nu-i ține tot într-o dojană!
Păcatele lor scrise-n catastif
n-or fi pe seama ta trecute.
Ce-ți pasă, dacă-s bun sau dacă-s rău?
De tine grijă ai, și dute!
Oricine-o secera ce-a semănat.
Oricine-n lumea minunată,
fie că-i treaz sau fie că e beat,
spre un iubit de-a pururi cată!
E casa dragostei în orice loc,
fie moscheie, fie templu.
Nu-mi tulbura bunăvoința lui
din ziua-ntâi: vreau s-o contemplu.
Cum știi, după a duhului perdea,
cine-i frumosul, cine-i slutul?..
De după sfintele perdele-atunci
nu numai eu am fost căzutul,
și tatăl meu, Adam, scăpă din mâini
grădina-verde și eternal…
Hafez, dacă în ceasul morții ai
o cupă-n mână, din tavernă,
te-or duce blânde duhuri drept în rai!

Și Vinul și Plăcerea Nicicând Nu Au Durat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Și vinul și plăcerea nicicând nu au durat.
Să nu te miri că-n lume atâtea s-au schimbat.
Prefaceri fără număr, eterna Sorții Roată
se-amuză să arunce pe-al vieții noastre vad.
Ia cupa blând în mână, căci ea fu modelată
din craniul lui Kai-Kaus, Bahram și Kai-Kobard.
Cine mai știe astăzi pe tronul lui Djemșid?
Unde îl duse vântul? În paradis? În iad?.
Dar știu că pentru Șirin laleaua a-nflorit
din lacrima de sânge vărsată de Farhard.
Dacă-n ruina asta comoară vei afla,
o, vino! În beție voiesc ca să decad.
Știind că timpu-i grabnic, de când iubi, laleaua
își ține dreaptă cupa cu vinul cel curat.
Opritu-m-au întruna să plec rătăcitor
o roza din Mossela și-un râu din Rocknabad.
Ca Hafiz, cupa plină să n-o sorbi niciodat’
decât în viers de harfă cu sunet fermecat.
Divanul

Răsunetul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Când asculți rostirea celor înțelepți,
să nu spui că n-are bună chibzuială.
Nu poți tu pricepe al rostirii tâlc,
duhule, aici e marea ta greșeală!
Capul meu nu-și pleacă fruntea în pământ,
nici în lumea asta, nici în cealaltă.
Apără-mă, Doamne, de acest viespar,
forfota de gânduri din cupola-naltă!
Nu știu înlăuntru-mi cine-i necăjit,
cine n-are tihnă nici măcar o clipă.
Mult, eu nu mă jălui niciodată, dar
cel dinlăuntru-mi tropotă și țipă!
N-am dormit de-atâtea oarbe-nchipuiri
cărora-n adâncu-mi le mai caut cheia.
Gem de mahmureala a o sută nopți –
unde mi-i taverna?.. Poate, de aceea
dragilor din Crama Magilor li-s drag,
fiindcă focul, viul, care nu se stinge,
arde aici în vatra-mi fără de funinge.
Iar aud în noapte, Doamne, sau visez,
șoapta-ți dinlăuntru-mi, glasul tău de tunet:
”Golul de sub coșul pieptului, Hafez,
încă îmi răspunde în prelung răsunet!”