Vasile Militaru – Șobolanii și Cotoii
ȘOBOLANII ȘI COTOII.Niște șobolani odată, nobili mari de la oraș,Se-nfipseseră cu dinții într-un gras și dulce caș,Din al cărui miez într-una,Zi de lucru, sărbătoare,Rodeau aprig, fără grijă, fie că pe cer sta luna,Fie cerul fără stele, fie potopit de soare….Peste neamul șorecimii, șobolanii cei istețiErau, măre, „Logofeți”:Astfel, unul dintre dânșii, cu vreo patru dinți de … Citește mai mult