Gruia – Versuri.pro

Desperado - Acolo În Gruia, Sus Pe Deal

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Acolo în Gruia, sus pe deal,
Echipa mea fără egal,
Echipa mea fără egal.
E CFR, mândria din Ardeal.
Și zi de zi,
Cât voi trăi,
Eu CFR-ist voi fi,
Aproape de echipa inimii.
HAI CÂNTA
CFR CFR
Numele tău e victorie.
Ești campioana tuturor,
Mândria ardelenilor.
Și orice ar fi în viața mea,
CFR îți dai inima.
Primește-o-n dar,
Și o să fiu
Un foc ce arde în alb și vișiniu.
Ca-n viață-i bine sau e rău,
Ne temem doar de Dumnezeu,
Noi CFR nu te lăsăm la greu,
În lume Clujul unul e,
Acolo cântă străzile,
Pentru echipa FORZA CFR!!!.
Ie ie
CFR CFR
Numele tău e victorie.
Ești campioana tuturor,
Mândria ardelenilor.
Și orice ar fi în viața mea,
CFR îți dai inima.
Primește-o-n dar,
Și o să fiu
Un foc ce arde în alb și vișiniu

Ghita Munteanu - Echipa CFR

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

REFREN: Cine-i faima Clujului, mândria Ardealului cine e, cine e, e echipa CFR [BIS].
S1: Din Gruia în toată țara li s-a dus vorba și fala, li s-a dus vorba și fala.
Spaima adversarului, trupa CFR-ului, trupa CFR-ului mai.
REFREN: Cine-i faima Clujului, mândria Ardealului cine e, cine e, e echipa CFR [BIS].
S2: Ne susținem jucătorii în drumul către victorii, în drumul către victorii.
Trup și suflet lângă ei să lupte ca niște lei, să lupte ca niște lei mai.
REFREN: Cine-i faima Clujului, mândria Ardealului cine e, cine e, e echipa CFR [BIS].
S3: Își dau viața pe teren și de nimeni nu se tem, și de nimeni nu se tem.
Dau totul de la început până în ultimul minut, până în ultimul minut mai.
REFREN: Cine-i faima Clujului, mândria Ardealului cine e, cine e, e echipa CFR [BIS] X2

Ashaena - Gruia Lui Novac

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

[balada populara]
Jos, sub nucul uriaș,
Gruia adormise ~
Doarme ca un copilaș
Legănat de vise.
Palosu-i atârnă-n cui,
Aninat de-o cracă;
Murgul paste-n voia lui,
De urât să-i treacă.
„Scoală, Gruio, drag copil,
Scoală, Gruio dragă!
Au nu vezi cum vin tiptil
Turcii și te leagă?
Turcii vin și-aduc cu ei
Funii de mătase,
Funii răsucite-n trei
Și-mpletite-n șase..”
– Măi, dar greu ce-am fost dormit,
Zice și se miră.
Ori păianjeni au venit
Și mă înveliră?
Ia să mișc puțin din mâni,
Poate m-oi desface ~
Alelei, pui de păgâni,
Nu veniți încoace?..
Sar frânghiile în trei
Și plesnesc în șase,
Turcii fug ca vai de ei,
Fug cu moartea-n oase.
Saltă Gruia și ~ hai-hui! ~
Sus pe cal s-aruncă,
Clocotă pe urma lui
Șapte văi și-o luncă.

Balade Populare - Novac și Corbul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Fost-au, cică, un Novac,
Un Novac, Baba-Novac,
Un viteaz de-ai lui Mihai
Ce sărea pe șapte cai,
De striga Craiova vai!
El un fecioraș avea
Și tot astfel îi zicea:
– Fecioraș, Gruiutul meu!
Ascultă de ce-ți zic eu,
Să nu cazi la vreun loc rău,
La loc rău și mult departe,
În neagra străinătate.
Dacă sorții te-or purta
Țările de-a vântura
Și-n Stambul de-a intra
Tu de asta nu uita:
Vama dreaptă să plătești,
Armele să-ți oțelești,
Hainele să-ți primenești
Ca să pari un biet sărac,
Să nu semeni cu Novac,
Că nu-i turcilor pe plac.
Grue-n Țarigrad intra,
Vama dreaptă el nu da,
De haine nu se schimbă,
Ci pe uliți se primblă
Tot în haine novăcești,
Cum e drag ca să-l privești!
Turcii toți cât îl zărea,
Între dânși se grăia:
— Ista-i Gruia lui Novac,
Lui Novac Cara-Iflac!
Și pe loc ei s-adună,
Și de Grue s-anină,
Și cu Grue se luptă,
Și pe Grue mi-l leagă,
Cu trei funii de mătasă,
Din ele să nu mai iasă!
Dar când Grue se-ntindea
Două funii se rupea,
Numai una rămânea,
Una lungă, nodoroasă,
Cât un braț voinic de groasă!
Turcii iute-l cuprindea
Și-ntr-un beci îl închidea
Lumea să n-o mai privească,
Soare să nu mai zărească!.
Grue zace la-nchisoare
De trei ani lipsiți de soare
Și prin gratii lung privește
Ceriul care strălucește
Și de dânsul nu-ngrijește!
Dor cumplit inima-i seacă
Plâns de jale mi-l îneacă
Când zărește despre soare
Carduri, carduri de cucoare,
Călătoare zburătoare
Și de el nepăsătoare.
Iată, mari, cum plângea,
Că-n departe, sus zărea
Un corb negru, corbișor
Ce zbura încetișor
Și din aripi tot bătea
Și cu jale croncănea.
Iar Grue se amăra
Și din gură-amar zicea:
— Căci n-am durda pui de corb
Zilele să ți le sorb!
Ce tot țipi și croncănești,
Ori de mine te gătești?
Corbul se apropia,
Pe fereastră se punea
Și din plisc-u-i răspundea:
— Gruișor, draguțul meu!
Ce mă blăstemi așa rău
Când umblu de rândul tău?
— Alei! corbi, corbișor,
De vrei tu să-mi faci pe dor,
Ține inelușul meu
Și du-l unde voiesc eu:
În munții Catrinului,
În pădurea Pinului,
La conacul lui Novac,
Lui Novac, Baba-Novac.
Și mă giur că de-oi scăpa
Pe tine te-oi adăpa
Nu cu sânge păsăresc
Dar cu sânge păgânesc!
Corbul vesel croncănea,
Inelu-n plisc îl punea,
Aripele-și întindea
Și pe cer el se zărea
Întâi ca un porumbaș,
Apoi ca un lăstunaș,
Apoi ca un bondăraș
Și-n zare dacă-agiungea,
El din zare se ștergea.
În munții Catrinului,
În pădurea Pinului,
Odhinea Baba-Novac
La umbra unui copac
Și pan vis el tot videa
Pe feciorul său, Gruia.
Iată-un corb că se ivea
Și pe-o creangă se punea
Chiar deasupra capului,
Capului Novacului;
Corbuletul ușurel
Avea-n pliscu-i un inel
Care gios cădea din el
Chiar în barba lui Novac,
Lui Novac, Baba-Novac.
Adormitul se trezea
Și inelul cât videa,
Scotea haine novăcești
De punea călugărești,
Scotea cuca de Novac
Și punea un comănac,
Și-ncaleca voinicește,
Și purcedea vultuiește,
Cu desagi, cu buzdugane
Pline de mahmudele.
El mergea și iar mergea,
În Țarigrad agiungea,
La divan că se ducea
Și din gură-așa zicea:
— Auzit-am auzit
De-un voinic ce mi-ați robit.
Iată-mă-s că am sosit
Să vi-l plătesc îndoit.
El desagii deșerta,
Turcii toți năvală da
Și pe gios se tăvălea,
Unul pe-altul se-mpingea.
Iar Novac că alerga,
Pe Grue mi-l dezlega,
Un paloș în mână-i da
Și din gură cuvânta:
— Bate tu marginile,
Eu să bat mijloacele
Că le știu soroacele.
Ei tăia la turci, tăia,
Pan’ ce bine ostenea,
Apoi iute purcedea
Amândoi de se ducea
În codrii Catrinului,
În pădurea Pinului
Unde corbii locuiesc
Și ca frunza se-nmulțesc
Și bine halăduiesc!