Aurel Rau – Grota Urșilor
Stalactitele plâng după bătrânii urșiPupilele lor clare cad în candele aburiteCare cu moartea pre moarte călcând urcăPână se fac lumânări de nuntă.Iar oasele bătrânilor urși sunt și ele-aieveaCum au pornit vii la drum acum 10.000 de aniȘi sunt fier ruginit printre străluciriDe porțelanuri și de cristaluri și de iluzie