groază – Versuri.pro

Martolea - Spaima

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Borză îmborzată,
Borză blestemată,
Cu dinții rânjiți,
Cu ochii beliți,
C-urechi dâbălată,
Cu gura căscată,
Cu mâini crăpăcioase,
Cu mâini flocoșe,
Încotro ai purces,
Cu dinții rânjiți,
Cu ochii beliți?
– Să vă-nspăimântez,
Și-nfierbântez,
Și-nfioroz,
Să vă îngrozesc,
Să vă sfărâm, să vă zdrobesc,
Sângele să vi-l beau,
Viața să v-o iau,
Carnea să v-o mănânc,
Viața să v-o stâng!

Morbid - Tenebre

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Am fost trezit din somn, veneau zgomote de sub pat
Cineva sau ceva urla de-acolo ca un turbat
Mi-am făcut curaj, m-am aplecat și ce-am văzut
Mi-a înghețat sângele-n vene, când m-a văzut a tăcut.
De sub patul meu, întins pe podeaua cea rece
Mă privea cu ochi însângerați, ce dracu’ se petrece?
Era un monstru. Văd eu oare bine?
Căci m-am uitat sub pat speriat și m-am văzut pe mine?!.
Privea în ochii mei, rânjind înfiorător
Nu scotea niciun vorbă, ținea-n mână un topor.
Amintiri ce nu-mi aparțineau m-au năvălit
Despre-acel topor și în câte capete l-am înfipt.
După un timp, monstru’ a-nceput a vorbi
„De ce pari așa confuz? Arăți ca de parcă nu știi
Că nu-i nimeni sub patul tău, privești într-o oglindă
În clipa asta ai vrea ochii să te mintă?”.
S-a târât de sub pat, mi-a zis să îl urmez
Mă temeam să-l refuz, m-a dus pe-am mai mers
Dar destinația era diferită,
Vedeam o groapă comună de ceață acoperită.
M-a lovit o duhoare de putreziciune
„Inspiră, prietene, ultimul parfum din lume”
Când ceața s-a dus am deslușit cu claritate
Zeci de hoituri mutilate, laolaltă aruncate.
Monstrul de lângă mine îmi vorbea apăsat
Cu glasul meu, rostea vorbe de speriat
„Fă cunoștință cu victimele tale!
Roze te-nțepau cu ghimpii și tu le-ai smuls petale”.
Cum e posibil? Asta nu sunt eu!
Cine-a scris pe pielea hoiturilor numele meu?
„Chiar tu ai făcut-o, nu-ți poți aminti?
Când îi măcelăreai și nu te opreai din a zâmbi”.
În acea clipă, monstrul ce îmi semăna
Dintr-o baltă plină de sânge a început a bea
Dar în acel moment, ceva straniu-am realizat,
Gustul metalic de sânge era-n gura mea, defapt.
Am deschis ochii, nici urmă de vreun monstru
Pân-acum vorbisem singur, agitându-mă ca prostu’
Mi-am amintit cine sunt și ce-am făcut
Și regretam că nu regret și că simțeam că vreau mai mult.
Auzeam prunci strigând după mamele lor
Părinți sfâșiați de absența copiilor
Dar nimic nu m-atingea, continuam să fac ce-i rău
Iar acum mi-am găsit refugiul.. sub patul tău.

Camelia feat Iluminada - Visul Groazei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Stau pe canapea
Și vad doar umbra ta
Nu mai știu ce simt
Nu mai știu ce vreau.
Pop-corn-ul s-a răsturnat
Tv-ul s-a stricat
Inima-mi stă în loc
Era să mor pe loc.
Timpul s-a oprit
Umbra s-a mărit
Sângele mi-a-nghețat
Era să fac infarct.
Cu pași grăbiți veneai
Spre mine te-ndreptai
Aveam un gând ciudat
Că ești un retardat.
Timpul s-a pornit
Pop-corn-ul s-a strivit, floarea s-a uscat
Vaza s-a stricat
Podeaua s-a crăpat
Și eu m-am ridicat
La tine m-am uitat
Și-n față te-am scuipat.
Tu te-ai enervat
La mine te-ai urlat
Și apoi în mine-ai dat
Și te-ai supărat.
Pisica a intrat
La tine-a mieunat
Ușor s-a scărpinat
Și-apoi a plecat.
În jur eu m-am uitat
Nimic nu s-a schimbat
Eu doar am visat
Nu e deloc ciudat
La filme m-am uitat.

Johann Wolfgang Von Goethe - Dansul Macabru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În miezul de noapte stă paznicul în turn
Privind cum se-nșiră morminte;
Ca ziua e-acum cimitirul nocturn
Sub razele lunii preasfinte.
Se mișcă-un mormânt, și un altul apoi:
Apar un bărbat și-o femeie în noi
Și albe cămăși ce atârnă.
Se-ntind și nu vor să mai steie cuminți,
În horă se-rânduiesc glezne
De tineri, bătrâni, cerșetori și de prinți,
Dar dansul sub văluri nu-i lesne.
Și, cum de rușine aici nu mai pot,
Cu toții se scutură, și-și leapădă tot
Și-s movile albe de giulgiuri.
Picioare ezită, sar coapse acum
Și toți în mișcări se încurcă;
Și zăngăne, zuruie-apoi, ca și cum
Bat lemne în ritm de mazurcă.
Pe paznic ridicoli acum îl cuprind
Și-un hâtru-i șoptește-n urechi, ispitind:
„Hai, du-te și ia un lințoliu!”.
El, zis și făcut! și-ndărăt, după uși
Sfințite, apoi se salvează.
Și luna mai scaldă-n lumină și-acuşi
Un dans ce te vâră în groază.
Dar unul dispare, și altul curând,
Pier astfel, cu toții-mbrăcați, rând pe rând
Și țuști! se ascund pe sub iarbă.
Doar unul se-mpiedică-n mers în sfârșit
Și-abia se mai prinde de cripte;
Atât de rău semenii nu l-au rănit,
Și giulgiul prin aer și-l simte.
El zgâlțâie ușa ce-l zvârle-ndărăt,
– metalice cruci pe ea-n sclipăt se văd –
Și ce fericire pe paznic!.
Cămașa și-o vrea și nu stă el defel
Și, tot cu mișcări imprudente,
Se cațără-așa din crenel în crenel
Pe goticul turn cu-ornamente!
S-a zis și cu paznicul, vai! ce năuc!
Și urcă mereu din ciubuc în ciubuc,
Păianjen cu iuți picioroange.
Mai palid tot tremură paznicul sus,
Lințoliul l-ar da cu plăcere.
Când gheare – ah, viața de-acum i s-a dus! –
O margine prind cu putere.
Se-ntunecă luna, lumina-a pierit
Și clopotul tună de unu cumplit;
Jos țândări scheletul se face.

Marin Sorescu - Pașii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu pot să dorm,
Mi s-a plâns copacul;
Visez urât.
Apar în juru-mi
Fel de fel de nopți,
Și, de spaimă, pe trunchiul meu coaja
Face riduri.
Uneori mă zvârcolesc și gem,
Și atunci trebuie să mă clatine puțin
Vântul,
Ca nu cumva să mă usuc
În somn.
Dar când mă trezesc
Văd un ochi care mă pândește
În piatra de colo,
Și aud pași de groază
Apropiindu-se.
Pe fiecare frunză care mi-a picat
De-a lungul anilor
Aud câte un pas rău
Apropiindu-se.

Marin Sorescu - Spectator

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Observ cu interes
Cum se luptă instinctul vieții
Cu geniul morții.
Viața vine cu o mie de tertipuri,
Moartea are o mie și una de vicleșuguri.
Ca doi gladiatori,
Unul cu trident și plasă,
Altul cu spada scurtă.
Strivit între logica misterioasă
A vieții
Și logica misterioasă a morții
Sunt terenul de luptă.
Au rămas din mine
Doar ochii,
Să vadă și să se îngrozească.

Martolea - Samca

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Am purces pe cale, pe cărare,
Gras și frumos,
Când la jumătate de cale…
Am întâlnit o Samcă,
Cu patru picioare
Cu piele de urs îmbrăcată!
Trupul mi l-au schimonosit,
Pieptul mi-au stricat,
Ochii mi-au păienjenit,
Sângele mi-au băut,
Carnea mi-au mâncat,
Puterea mi-au luat…
Și nimeni nu m-a auzit…

Radu Gyr - Chip

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Te-am văzut într-o băltoacă amară:
Chip de mort, ochi de mort, mâini de mort.
Al meu ești tu, chip? A mea ești tu, gheară?
Chip de mort, ochi de mort, mâini de mort.
Cumplit mai arăți, arătare
de moarte care nu moare!
Parcă ți-a dezgropat o dihanie
putreziciunea dintr-un mormânt.
Și… urâtule, slutule, pocitanie
care-mi spui că eu sunt,
cum te-a sluțit temnița asta
nănulă, schiloadă!
Plozii-ar țipa de-ar fi să te vadă.
Și-ar întoarce capul nevasta.
Te-ar alunga vecinii cu bolovani,
pierdutule-n ani!
s-ar închide ferestre și uși,
dusule printre cei duși…
Mă-ngrozesc când îți văd în băltoacă
fața seacă, buimacă,
ochii stinși, de stafie
care tot moare și-nvie.
Al meu ești, chip? A mea ești, gheară?
Al meu ești tu, muget de fiară?
Te-aș spinteca de sus până jos,
stârv ticălos.
Te-aș rupe cu ghearele,
frângeți-aș soarele.
Te-aș face cu pulbere una,
stinge-ți-aș luna.
Cât te urăsc, nagodă hâdă!
Cât te urăsc, leșule slut!
Și totuși, chipul tău a știut să surâdă
cândva, sub un cer ne-nceput.
Și ochii de-atunci legănau crengi de tei
și-obrajii morții și-ai foamei
i-au sărutat buzele mamei,
i-au adormit șoaptele ei.
Și mâinile-acestea au fost de zăpadă
și s-au închinat lui Iisus,
și-au răsfirat părul iubitei mirosind a livadă
și zări au supus.
Și pieptul tău a zvâcnit altădată
și gura ta a cântat în trecut.
Și tu ai iubit și-ai urât,
tu care-ai fost altădată,
leșule putred, leșule slut,
pe care-acum te-aș strânge de gât.

Georg Trakl - Amurg de Iarnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Negre ceruri de metal.
Vifor roșu pe-nserate,
Zboară ciori înfometate
Peste parcuri frânte pal.

Rază-n nori stă glacial;
De Satan ca blestemate
Se rotesc și cad ciudate,
Înșeptite infernal.

Hoit, dulceag și fad, brutal
Pliscuri scurmă-amestecate.
Groază-n case-apropiate;
Teatru luminat de stal.

Pod, biserici și spital
Groaznice-n amurg stau toate.
Și se umflă-nsângerate
Rufe: vele pe canal.

Georg Trakl - Groaza

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Prin goale-odăi eu mă vedeam trecând,
– Stele dansau pe albastru fond smintite
Și câini urlau pe câmpuri adormite
Și-n vârfuri föhnul răscolea flămând.
Dar brusc: tăcere! Din gâtlejul meu
Mari fierbințeli scot flori otrăvitoare,
Din crengi, ca sângele, pal sclipitoare
Tot cade rouă, ca din răni, mereu.
Din golu-oglinzii-nșelător se-arată
Încet un chip din groază-ntunecată:
E Cain! parcă deslușit puțin.
Lin draperia freamătă când, iată
Ca-n gol doar luna prin fereastră cată:
Eu singur sunt cu propriu-mi asasin.