Ioan Alexandru – Grigorescu la Agapia
Te văd pe ziduri tânăr spânzuratDoi ani vârât de viu în mănăstireSă ceri din piatră soarele-ndărăptŞi-n loc de foc să-şi lepede privire.Te-ai tot lovit cu graiul de pereţiPână-ai rămas cu o fulgerăturăUn fel de aur care nu se iaNici de pe morţi şi nici de pe scriptură.Şi când vârteju-acesta te-a cuprinsUneltele ţi s-au aprins în … Citește mai mult