Grecia – Versuri.pro

Konstantinos Kavafis - Iulian Văzând Dispreț

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

„Observ apoi că există mare dispreț față de zei
printre noi” – spune el în mod solemn.
Dispreț. Dar la ce se aștepta?
Lăsați-l să organizeze religia la fel de plăcut ca el,
scrie Marelui Preot al Galatiei cât de mult îi plăcea,
sau altora de acest gen, incitându-i, dând instrucțiuni.
Prietenii lui nu erau creștini; era atât de sigur.
Dar chiar și așa nu a putut să se joace
cum putea (a adus un creștin)
cu un nou sistem religios,
ridicol atât în teorie, cât și în aplicație.
Ei erau, la urma urmei, greci. Nimic în plus, Augustus.

Jukebox - Oda Bucuriei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Slabă ești și terminată
Finanțele-s la pământ
Uniunea-i demodată
Mai varză n-a fost nicicând
Grecia și vreo 4 state
Uimitor încă nu mor
Iar moneda euro, frate
Nu mai are viitor!
UE e ștruto-cămila
Nimeni nu o mai lipește
Că nu poți să pui alături
Leneșii și Germania
Vreți acum și Constituția
În grabă s-o modificăm
Iar în noua Uniune
Noi cersim și tot noi dăm

Grigore Vieru - Vremea Asta Nu-i A Mea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Vremea asta-i tare grea,
Am ajuns prin Grecia,
Am ajuns prin Grecia,
Că am mâini și pot lucra.
Vremea asta nu-i a mea,
Am ajuns în Spania,
Am ajuns în Spania,
Un bănuț voi aduna,
Nevasta mi-oi îmbrăca.
Vremea nu-i cu oamenii
Nu știu mâine unde-oi fi,
Nu știu mâine unde-oi fi,
Dar am gură și-oi doini,
Amarul l-oi îndulci.
Mă întreb de-atâtea ori
De ce oare să-nconjori,
De ce oare să-nconjori
Toată lumea de cu zori
Și de ce să fii argat
Când avem un plai bogat,
De el dorul mi-i legat.

Gheorghe Tomozei - Peste Mansardele Mării

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Plouă peste îngropatele
Mansarde ale mării.
Cineva calcă
Peste treptele săpate
În mare.
Scara
Cu arabescuri de apă,
Clopotnițe, contraforți,
Barbacane.
Trepte
De amfore sparte.
Aici își țin grecii
Grecăriile.
Aici îmi țin eu
Capetele dragostei,
Retezate.
Cu nume
Sculptate-n parfume…

Giorgios Seferis - În Maniera Lui GS

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Oriunde călătoresc, Grecia mă rănește.
La Pilios, cămașa Centaurului,
între castani,
aluneca printre frunze să-mi înfășoare trupul
pe când urcam povârnișul și marea mă urma
cățărându-se ca mercurul termometrului,
spre izvoarele din munți.
La Santorini, atingând insulele-n scufundare,
ascultând un fluier peste
pietrele ponce,
mâna mi-o țintui deodată pe copastie
o săgeată țâșnită spre mine din depărtarea
tinereții care-a apus.
La Mycena am ridicat și eu marile pietre
și tezaurele Atrizilor
și lângă ei am dormit la hotelul „Frumoasei
Elena a lui Menelaos”;
am plecat doar în zori când a grăit Casandra
cu un cocoș agâțat de grumazul ei negru.
La Spetses, la Poros și la Myconos
m-au ofticat barcarolele.
*.
Ce vor toți aceștia care spun că
se află în Atena sau la Pireu?
Unul vine din Salamina și-l întreabă pe altul
dacă nu cumva vine „dinspre Omonia” –
„Nu, din Syndagma”, răspunde, și-i mulțumit.
„L-am întâlnit pe Ianni, mi-a plătit o înghețată”.
Între timp, Grecia călătorește,
nu știm nimic, nu știm că noi suntem
debarcați fără excepție.
nu știm amărăciunea portului când i-au plecat
toate corăbiile;
râdem de cei care-o simt.
Stranie lume! Ei se cred în Attica
și de fapt nu se află nicăieri;
folosesc loțiuni pentru-ntărirea părului,
se fotografiază; omul pe care-l vezi
profilat pe un fond
cu porumbei și flori
accepta ca mâna bătrânului fotograf
să-i netezească ridurile
care scriau pe fața lui
toate păsările cerului.
Între timp, Grecia călătorește, călătorește
și dacă „Egeea înflorește de morți”,
aceștia sunt cei care-au vrut să mai prindă marea
corabie, înotând,
acei ce s-au săturat să aștepte corăbiile
care nu mai pot să pornească
pe ELSI, SAMOTRAKI, AMBRAKIKOS.
Șuieră navele, șuieră peste Pireu
șuieră-n înserare și nici un muncitor
nu se mișcă
nici un lanț n-a lucit ud în ultima rază
care apune,
căpitanul rămâne înmărmurit în
alb și auriu.
Oriunde mă duc, Grecia mă rănește,
draperii de munți, arhipelaguri, stânci..
Corabia ce mă poartă se cheamă „AGONIE 937”.
Pe „Aulis”, așteptând să pornească.
Vara, 1936.

Eugenio Montale - Către Xenia - IV

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Șoimii
întotdeauna depărtați de ochii tăi,
mai rar i-ai putut vedea de aproape.
Unul ca Etretat care supraveghea
stângaciul joc al puilor.
Alți doi în Grecia, pe drumul către Delfi,
o-ncăierare de moi pene și două ciocuri
tinere cu îndrăzneală dar inofensive.
Îți plăcea viața din fărâmături,
cea care iese din urzeala ei
insuportabilă.

Friedrich Holderlin - Grecia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Așa cum oamenii sunt, așa-i și viața, strașnică,
Oamenii adesea sunt naturii domnitori,
Strașnicul pământ oamenilor nu-i ascuns,
Fermecătoare seara și dimineața le răsar.
Deschise câmpurile le sunt zilele-n recoltă,
În spirit, vechea legendă le e departe,
Și viața nouă se re-ntoarce din umanitate;
Astfel apune anul în tăcere.

Ion Pillat - Hellas

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Măslini străvechi, munți numai stânci și
colo
Culcată: marea ca un cer mai clar.
Orice atingi e rugă ori e dar,
Și pini în vânt sunt lira lui Apollo.
Sau, de preferi, coloanele acele
Dormind la umbră crângului sfințit,
Bucolică talangă-n asfințit
Și mieii pășunând prin asfodele.
Vrei sarcofagul alb în foc de maci
Sau stela-n drum a dansatoarei moarte
S vântul viu în marmură încins?
Dar mie dă-mi, deplin să mă împaci,
În ramă de-argint fluid, departe,
O insula de-azur pe valul stins.