grădina morții

Ți-aduci aminte de grădina morții?Era-n amurg, când ziua se îngânăCu noaptea, și, ținându-ne de mână,Lăsasem pașii noștri-n voia sorții.Mergeam domol, vorbind în taină, pânăNe-am pomenit deodată-n fața porții,Și-ntrarăm în lăcașul unde morțiiDorm înfrățiți de veșnica stăpână.Amețitor plutea-n răcoarea seriiMireasma florilor de pe morminte,Și pătrundea ființa noastră-ntreagă.Înfiorați de farmecul tăcerii.Tăceam și noi.. Mai ții tu încă … Citește mai mult