Ion Șiugariu – Pădurile Gorunii
Nu pot uita pădurile, gorunii,Înalții, frații mei de cruce!La umbra lor, să mor m-aș duceCând ninge străveziu omătul luniiȘi blânde, tăcute căprioareSfioasele surori în luminișuriLa fiece mișcare din tufișuriCu botu-n sus, ascultă temătoare.Apoi, acele dimineți prelinseCa o mătase albă și subțire.Le sunt pe veci pierdutul mire,Cu brațele spre depărtări întinse.