Dar sus, la Golgota, pe cruce,
cu pieptul de-o lance străpuns,
la tainică vremii răscruce,
ne-aşteaptă cu lacrimi Isus.

În ritm de stridente orchestre,
perechile lumii petrec,
crezând că-s mai tari decât moartea,
spre braţele morţii se-ntrec.

Aleargă maşini pe artere.
Rachete zvâcnesc printre nori.
Tresare Selena-n cratere.
Saturn e cuprins de fiori.

Tu, rege al vremurilor noastre,
tu, om ce străbaţi prin stihii,
tu ştii să te-nalţi către astre,
dar taină supremă n-o ştii.

Tu nu ştii că sus pe Golgota,
cu pieptul de-o lance străpuns,
sub norii ce-ntunecă bolta,
ne-aşteaptă cu lacrimi ISUS.

AMIN

C. o. D:
Doi, doi… Yo…
Prea mulți m-au subestimat, în final le-am zis
Hârtia cu cifre nu ține loc de Catharsis
Puțini s-au prins, setea de nou duce la prostie
Și din colivie, am primit migrene de la insomnie
Nu-s intelectual, nu vorbesc cu zdrențele ca Cioran
Însă cuvântul meu e sfânt, poate-ți pictez un Coran
Singurătatea mi-a furat umanitatea într-o noapte
Asa-mi explic scârba imensă pentru societate
Vrei să fim prieteni? N-am manual de utilizare!
Pesimismul îmi garantează pacea-n continuare
Nu pun preț pe nimic, omul se vinde și singur
Frica mereu aduce respect, de-asta te-asigur!
Contractul cu viața expiră, și nu mă resemnez
Pactul cu moartea mă inspiră, tre’ să subliniez
Instinctul animalic distruge-l, sau vei fi expus
Ai minusuri în număr par, deci ești cam în plus!.

Ra’:
Ține-ți postul
Țin costumu-n laborator ca Barry
Odată cu lăsarea serii
Ajung în București la modu’ “da marfa din Blackberries”
De fel ferit de noroc
Și mărit peste merit
Să m-ajute să fiu pierit…
N-a fost să fie!
Nu poți să faci și bani, și absențe la liturghie
Zic pas în aparențe la pasente
Ai mofturi, în m********-tii, asortate după lesă
Am ales să
Zic ce văd prin hip-hop
Și când încerc să tac,
Am conferințe-n cap…
(?) numeri, numeri ca locuri de vărsat lacrimi
Dai din colț în colț, cum dau eu colțuri la câini…
Simte! Trăiesc de-o viața-n Circu’ Globus
Ia-ți via de duci lipsa de focus globus
S-a dus pe pla cât ai zice hocus-pocus!
Lasă filmele!
Realitatea-i un calvar ce-mi ia drept caviar cam toate zilele
Reține, nene, depinde ce te ține!.

Epoch:
Independent de orice resentiment,
Dependent de trecut, că-s pierdut în prezent,
Îmi tot caut moartea, oarecum abstinent,
Că viața-i o boală grea și n-are alt tratament.
Felul meu de-a încasa bucăți, de-nțeles,
Că ce-nțeleg a fi progres e doar un alt proces,
Degenerat, de generat stres,
În rest o ard ca un psiholog lipsit de interes.
Parcă n-am de ales, totu-i automatizat,
Ca o sondă-n spațiu, treptat tot mai detașat.
Chit că n-ai cedat, nebun de legat, renegat,
Să urci pe scara socială ca un psihopat elevat.
Nu reprezinți decât un număr înmatriculat,
Stimulat, te-ai oferit ca-n voluntariat.
Că tot ai bani de încasat. te-ai încadrat,
Și ai devenit săgeată, oliver queen la pătrat.