gol interior – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Golul Aromelor Galbene

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Prin gândurile ei, e-acum dezastru,
Înfrigurare, zbucium și acel
Pe care îl privise ca pe-un astru
Strălucitor, pe cerul ei, doar el.
Știa că nicio altă strălucire
Nu-i poate sta alături. N-ar putea,
Din ce i-a fost real sau amăgire,
Să se compare cu lumina sa.
Aveau același cer și o iubire
Ce-i ocrotea în clipele de dor
Cu gânduri care-acum sunt amintire
Ce doare-n mersul ei șerpuitor.
Căci se târăște-n ultimele-i clipe
Deasupra de cenuși de clipe noi
Ce vor, pe vechiul cer, să înfiripe
Redeveniri din stele de noroi.
Din flori culese-n noua primăvară,
Răzbește-un iz de galben prea intens
Și afectat de vina dintr-o vară
Ce i-a creat un gol. Un gol imens.

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Fără Inspirație

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sunt cufundat în neputință,
Oricât încerc și am voință,
Dar n-am idee, nici cuvinte…
Nimic nu văd, mi-e goală minte.
Și sufletul mi-e gol la fel,
Nu simt emoție, n-am țel;
Este ca și cum aș fi mort,
Epuizat, fără efort…
Și-mi face rău și nu am leac,
Simt gol în inimă, în stomac,
Mă uit la tot ca printr-o sticlă…
Sunt ca un autist, mi-e frică.
Și boala parcă nu mai trece,
De multe zile, peste zece.
Se pare c-am atins finalul…
S-a dus poemul, carnavalul.
E-o zi când pierzi, se pare, totul,
Cum de-ar fi existat complotul
Nepus la cale, dar prezent…
În fond, un semn de… impotent!

Dinu Flamand - Mit Sumerian

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ziua duhnește în bălării… dis-de-dimineață
te întorci cu borcanele de iaurt;
de îndată ce îmi vorbești naști un cosmos meschin:
ratele de plătit, gazele, pâinea palidă tot mai improbabilă…
Aduci acasă din troleibuz
toate privirile de contabil ce te-au fișat
acum, în anul bisect, în acest apendice al timpului.
Am citit că sumerienii făceau la fel:
nășteau toate lucrurile pronunțându-le.
Atunci, ce e golul din noi fără nume?
Și cum să numesc sufocarea de zi cu zi, ghimpele
aerului, apa tulbure pe care o refuză și aspirina…
Spune tu, isteațo, cum se pronunță „mâine”
când nu știm cum să-l ademenim pe sub ușă
cu magnetul?

Marcela Benea - Singurătatea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Când omul singur nu are cu cine
o vorbă schimba,
cu Domnul vorbește,
adică se află în reculegerea sa
permanentă: tace.
Iar Domnul ascultă ce-i spune telepatic
golul din inima omului singur.
Fir amar de nisip înmărmurit între ceruri…
Dialog mut, înfiripat
între pustiul profan și deșertul divin:
schimb inopinat de experiență.
Fastă, singurătatea de ea însăși se umple:
tăcere neexplorată,
comă
fără frați, fără îngeri.

Stanislav - Mai Mult

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Intro:
Ah? Nu-ți ajunge, nu?
Ia-i, ia-i pe toți, că nu mai poți
Ești sătul acum? Niciodată.

Refren 1:
Ce-ți trebuie, când ai tot, dar n-ai nimic?
Te speli cu Moet, dar zâmbetul ți-e rătăcit
Ce-ți trebuie, când ai tot, dar n-ai nimic?
Sărac și sănătos, sau bogat nefericit?
Ce-ți trebuie, când ai tot, dar n-ai nimic?
Copiii nu te văd, ești la muncă pe repeat
Ce-ți trebuie, când ai tot, dar n-ai nimic?
În afară de bani, n-ai nimic deosebit.

Strofa 1:
Crescut în sărăcie, vrei mai mult, e normal
Să-ți rămână mic seifu’ doar homari cu caviar
Bagă-ți banii-n conturi dubioase, în țări străine, man
Sună telefonul și se-aude: “Ai cumva să-mi dai un ban?”
Ți se scurge timpu’, ca ceasu’ elvețian
Te uiți în oglindă, și-napoi se uită un șarlatan
Ți-ai luat grade, ai uitat că ești cioban
Din căruță, ai plonjat în Mertzan.

Refren 2:
Ce-ți trebuie, când n-ai nimic, dar crezi c-ai tot?
Ești mare ciocănar, ai stat numa cu p***-n bot
Ce-ți trebuie, când n-ai nimic, dar crezi c-ai tot?
Plecat de la cârciumă, întors patron pe bloc
Ce-ți trebuie, când n-ai nimic, dar crezi c-ai tot?
Familia pe locul 2, și banii pe primul loc
Ce-ți trebuie, când n-ai nimic, dar crezi c-ai tot?
N-ai principii de bărbat, ești doar un bătrân nepot.

Strofa 2:
Totul-n abundență, mai ales femeia
Mama copiilor de la casă, să iei cheia
Să fii-mplinit: parcă asta era ideea
Mirosul banilor, mai frumos ca orhideea
Timpurile s-au schimbat, acum în pat cu a 3-a
Scoate pliculețul, și sub nas își bagă cheia
Trage cox, și uită să-și trateze gonoreea
Nu-i nimic în lume, ce să reaprindă scânteia.

Marin Sorescu - Atavism

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Uitatul pe fereastră a devenit un tic,
Toată lumea se uită pe fereastră.
Citește, spală, iubește, moare
Și din când în când dă fuga
Și se uită pe fereastră.
Ce vreți să vedeți?
După cine priviți?
Luați-vă gândul, cine a fost de venit a venit,
Cine a fost de plecat a plecat,
Ce a fost de trecut prin dreptul vostru a trecut.
Lăsați perdelele,
Trageți obloanele
Și mai luați-vă o dată tensiunea.
După ce a văzut totul – ploi, războaie,
Soare, cârtițe, evenimente,
Repetate mereu aidoma,
Omenirea nu cred că mai dorește serios
Să mai vadă ceva.
Totuși uite-o lipită de ferestre,
În ochi cu un gol.

Mihail - Simt Că Ne-Am Îndepărtat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Simt că ne-am îndepărtat puțin
Eu știu că ne-am îndepărtat puțin
Simt că ne-am îndepărtat puțin
Eu știu că ne-am îndepărtat.
Și, eu știu că ne-am îndepărtat puțin
Că vinul nu mai este chiar vin
Doar fumul de țigară
Și liniștea în care noi îmbătrânim.
Și, simt că ne-am îndepărtat puțin
Că vinul nu mai este chiar vin
Doar fumul de țigară
Și liniștea care ne omoară.
Simt, simt că ne-am îndepărtat puțin.
Simt că ne-am îndepărtat puțin
Eu știu că ne-am îndepărtat.
Simt.
Și, eu știu că ne-am îndepărtat puțin
Că vinul nu mai este chiar vin
Doar fumul de țigară
Și liniștea în care noi îmbătrânim.
Și, simt că ne-am îndepărtat puțin
Că vinul nu mai este chiar vin
Doar fumul de țigară
Și liniștea care ne omoară.
Simt, simt că ne-am îndepărtat puțin
Că ne-am îndepărtat.
Și tot alerg, tot alerg în cădere
Tot aud inima cum cere
Și tot simt cum golul mă înghite
Și tot simt răceala cu fierbințe.
Și tot alerg, tot alerg în cădere
Tot aud inima cum cere
Și tot simt cum golul mă înghite
Și tot simt răceala cu fierbințe.
Când ai parte de lucrurile vrute
Vei vedea teama cum se naște din locuri pierdute
Vei simți aer și pustietate
Vei găsi bărbați și femei nevinovate
Unde se ridică fumul de țigară
Acolo vei auzi cerul cum coboară
Acolo vei îmbrățișa amurgul fără soare
Acolo vei șterge lacrimi printre păsări care încă zboară

Charles Bukowski - Fără Scăpare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Există un loc în inimă care
nu va fi niciodată umplut.
Un spațiu.
Și chiar în cele mai
bune zile ale noastre
și-n cele mai
fericite momente.
Vom ști asta.
Vom ști asta
mai acut
ca altădată.
Există un loc în inimă care
nu va fi niciodată umplut
iar.
Noi vom aștepta
și
vom tot aștepta
în acel spațiu.

Gabriela Melinescu - Pământul Este Gol și Locuit pe Dinăuntru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cel care știe limba animalelor,
a lucrurilor animate și neanimate,
limba celor care înțeleg și nu înțeleg
a celor care văd și a celor care nu văd,
și-a contemplat imaginea în apă, revăzându-și străvechea patrie,
cu toate amintirile, și atunci a strigat îngrozitor:
întors către lume, către tot ce are un corp,
declar suprafața pământului primejdioasă!
întors către cei închiși în animale și plante,
previn: pământul e gol și locuit pe dinăuntru,
plin de sfere concentrice
închise unele în altele și deschise
prin guri către
Poli!
Să nu ne încredem în protecția pământului,
oricând se poate deschide trăgându-ne în interior
Să nu vă încredeți în stabilitate, îndoiți-vă de tot!
Amintiți-vă de cei supți de pământ,
deveniți jumătate oameni, jumătate umbre,
jumătate arbori, jumătate umbre,
jumătate animale, jumătate umbre.
toți purtând în fibrele lor călătoria în
sferele concentrice, în planeta capcană.
Se pot auzi încă urlete și gemete în umbra planetei
în căutarea propriei sale forme,
un hohot de zona nedefinită.
Pământul e gol și locuit pe dinăuntru,
declar suprafața lui primejdioasă.

Luna Amara - În Gol

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Stau să te-aud cum arunci
Vorbe mari ca valuri de noroi.
Știu să te-ascult când încerci,
Limba-n sânge vânăt să-ți îneci.
Pot să te-ajut, dacă vrei,
Prima piatră de pe jos s-o iei.
Vreau să îmi simți tâmpla grea,
Răsturnată-n gol sub piatra ta.
Eu nu ridic vorbe-n vânt,
Răstignită-mi limba tace-n cânt.
Tu ești un râu trecător,
Mediocru, fals, amăgitor.
Orb de-ai fi, te-aș uimi.
De sânge, prin timpane, te-aș goli.
Nu căuta să-nțelegi.
Vina ta-i că-i vrut să-nnozi, nu să dezlegi.
Știu, îți e greu să-nțelegi
Lucruri simple, întâmplări firești.
Noi, conspirăm să-ți furăm
Prețiosul tău nimic inveninat.
Da, noi suntem peste tot.
Umbre șerpuite-n lumea ta.
Da, noi avem doar un rol:
Să privim cum te arunci în gol.
Chiar de-aș vrea să iert nimicul tău
Nu mai pot să mint
Că-mi pare rău
Că-ți pare rău
Să-ți pară rău..