Gligore Fărăţară

De-un car de ani mă tot numesc aşa,bătrânii brazi pe care-i ţin de neamuri,aghezmuind pe jos, în calea mea,cu lacrimi de răşină de pe ramuri.Când urc pe munte, sus, printre păduri,aud, de sub a crengilor povară,cum mă îndeamnă nevăzute guri:„Rămâi la noi, Gligore Fărăţară.”.Dacă mă prinde-al Dunării şuvoicu spume albe ce se sparg în valuri:„Gligore … Citește mai mult