Serghei Esenin – Glie-A Mea Fără de Vlagă
Glie-a mea fără de vlagă,Țarini veștede la chip,Numai crânguri și pârloagăȘi o limbă de nisip.Stă biserica uitatăȘi-și împlântă crucea sus.Cucul n-ai să-l vezi vreodatăDe pe-aceste locuri dus.Primăvara, când se-ncarcăDe puhoaie-acest meleag,O sudoare sacră parcăScaldă traistă și toiag.Ochi tânjind spre nu știu unde,Fețe arse de pământ,Lin, făptura se pătrundeDe-o-ntristare-a Celui-sfânt.