Nikolaus Lenau – Glasul Vântului

Întreaga silă-n somn e cufundată.Prin frunze nici o boare nu răzbate,Ducând dulci adieri înmiresmate.Dorm broaștele și păsărimea toată.Doar licurici, ca mici scântei visate,Prin crengi, cu somn pe gene, se arată;De-atâta pace inima-nmătată,Se scaldă-n visuri dulci, netulburate.Ascultă! Parc-un freamăt în pădureDin visul meu încearcă să mă fure.Un glas aud chemând, din umbra deasă.Și-ascult de glasul vântului, … Citește mai mult