giuvaeruri uitate

Povara-i grea! N-o să-mi ajungă,Sisif, nici chiar răbdarea ta!Oricât de vrednic m-aș purtaE Timpul scurt și Arta lungă.Lăsând orice mormânt celebru,La fel c-un toboșar cernit,Spre-un dosnic cimitir pornit,Inima-mi bate-un marș funebru.– Atâtea giuvaeruri suntUitate-n beznă și-n pământ,Dormind în veci necercetate;.Atâtea flori dau în zadarParfumul lor subtil și rarÎn taină și singurătate.