giganti

Dante Alighieri – Infernul: Cântul XXXI

de

INFERNUL.CÂNTUL XXXI.Puțul giganților.Aceeași limbă ce-mi mușcă făpturape-obraji punând culoarea stacojie,găsi și leac s-aline mușcătura,ca lancea lui Ahil ce-n bătălie,pre câte-aud, stârnea în dușmani jaleași-apoi, era prilej de bucurie.Urcarăm dar, lăsând în urmă valea,pe râpele care-o încingeau deșarteși n-am dat glas cât străbăturăm calea.Nici zi deplină nu era, nici noapteși-n zare-mi ochii nu găseau răsunet,dar auzii … Citește mai mult

Alexandru Philippide – Niște Stânci

de

Cândva în munți am dat de niște stânciCare cântau. Sau, poate, soareleCânta din ele-așa cum în vechimeScotea, se zice, sunete de lirăDintr-un colos de piatră, în Egipt.Poate-or fi fost și ele statui odinioară;N-a spus lui Alexandru MachedonUn sculptor că e gata să-i ciopleascăStatuia dintr-un munte,C-un râu pe umăr și-un oraș în palmă?Privindu-le mai bine, m-am … Citește mai mult