genunea

Pascal și-avea abisul cu dânsul mișcător,– Vâltoare, vai! E totul, – dorință, gest, visare,Cuvânt! Și peste păru-mi stând drept, în clătinare,Am resimțit adesea cum trece groaza-n zbor.Sus, jos, și pretutindeni, adâncul, larga zare,Tăcerea, nesfâșitul mă țin în gheara lor…Și Dumnezeu pe noaptea-mi cu-n deget știutorSchițează lungi coșmaruri, mereu renăscătoare.De somn m-alungă spaima ca de un … Citește mai mult