genunchii desertaciunii

Poduri de Vise ruinate,rătăcite prin podurile palmelor,unor Priviri,ce și-au ținut în pumnii strânși,ai Speranțelor,Amintirile din Viitorul,pe care l-am pierdut,la Masa de Joc,a Întrupărilor,în Depresiile Absurdului Carismatic,ale Greșelilor Creației,din care Iluziile Vieții și Morții,și-au clădit Catedrale întregi,de Orgolii și Compromisuri,la care să ne închinăm,genunchii Deșertăciunii,Inimilor noastre de Pustiu.