gene – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Pui de Copil

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sunt prelungit de azi definitiv
în timp,
sunt sfertul moștenit
întruchipat într-un ecran
cu hașurări de emotiv
citit din pântec de copil iubit
într-un halou, precum un nimb;
un ecou-grafic.. prim cameraman.
L-am benit cast din pur străfund
și l-am spălat
cu mintea-mi scursă
printre o lacrimă sau două,
am tresăltat
de fericire inuită, nepătrunsă,
ebănuită pân-acum; doar gând
neîmpărtășit, tangențial, ce-aparținea, gândeam, doar..”vouă”.
Nu știu ce să aleg întâi;
mă pierd
de-un bine ce-l uitasem,
unul îmbătător, fără de noimă aproape,
că-n fond e-un semn de rău, de-apropiat haihui
de-un rece convențional-fatal, de un dezmierd,
la o planetă ce deja cu ai mei o poluasem,
cu cânt ultim de lebădă.. ce mai plutește încă peste ape.
Sunt dintre cei ce nu și-au dus copii de mână,
dar rar
și i-am iubit nemăsurat
așa cum parte-am fost la rându-mi
educat,
însă lăsat fără de frâu, hoinar
neoblojit, ostentativ eliberându-mi
singur spirit, ce-am transmis la fel, fărâmă cu fărâmă..
Și mă resuscitez așa-n neprevăzut total, în tot
să mă reschimb
ca printr-o programare
ce nu mi-o bănuiam; să mă-nsoțesc
pe un neant de-alei de gene-n timp,
să-mi fiu mereu o piatră de-ncercare
într-un frumos de nesfârșit dumnezeiesc;
peste mesaj direct de la gamet. Doar sânge de nepot!.
Sunt iarăși eu reîntrupat, nepoată sau nepot.. sau doi.
De unde-atâta har
de la un boț de fată,
cum a primit
la rându-i tatăl meu odată;
o nepoată și-alta imediat apoi..
ce-mi stă ca o icoană dragă într-o altă zi de calendar..
E-o altă purtătoare de sublim, un mit..
Un chip plin de zulufi de aur ce m-a-nsămânțat de azi într-o planetă-ntreagă..
Am încă-n cenușiu un scrijelit de-o pată hașurată ecou-grafic.. Și despre viață mă întreabă!?!

Satoshi - Origini

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Strofa 1:
Eu am origini din care mă trag
Și-origini la care nu vreau să mă-ntorc,
Origini care mă trag
Și-origini de care eu nu știu deloc
Și am rădăcini, buruieni și sevă și secetă, ploi, putregai și verdeață
Rădăcini, buruieni și sevă și secetă, ploi, putregai și.
Originile mele mă trag
Dincolo de grijile făcute șirag,
Dincolo de crăpăturile de pe prag,
Dincolo de lume, dincolo de nume, dincolo de sume
Sau mai bine zis de absența lor.
Oare de cât alb și oare de cât negru
Am nevoie ca să fiu integru?
Scot cartofi din funigini și mă întorc la origini
Eu funigine vreau s-ajung – bulgări de cartofi să ung,
Prin gene să curg, să nu încurc și să nu mă-ncurc
Vreau sevă s-ajung, vreau sevă să.
Lăsați-mă, turme curmă viața urmele pieții încurcă ața
Firului din care noi suntem țesuți,
Gândului din care suntem concepuți
Pusă-i, trasă-i trainic lesa
Strânsă-i bine de adresa
Vieții mele pe care scrie: Origini, Origini, Origini.

Strofa 2:
Cine, dacă nu tot noi?
Unde, dacă nu la noi?
Să pogoare numai ploi
Pe ogoare de nevoi
S-ajungă la rădăcini
Ca vecinul la vecini
Și să ceară sare, sare
Ce ne va ieși pe ochi
Și să ceară ceara care
Stă zidită în urechi
Să facă o lumânare
Nouă-n ziua de priveghi
Nouă-n ziua de priveghi
Tot mai bine e pe vechi
Eu la origini am priveghi
Privighetori am în urechi,
Origini.
(Fragment din „Structura Liricii Moderne” de Hugo Friedrich, Editura „Univers”, Bucureşti 1998, Pag. 107)

Marin Sorescu - Urme

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Aș vrea să fug / Să dispar și să mă caut. / Mă iau după ... →

Mircea Cărtărescu - Steluțe în Genele Ei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ningea pe Colentina și erau steluțe în genele ei.
Tramvaiul patru cotea înzăpezit la Sf. Dumitru
și erau steluțe în genele ei.
Ningea, ningea, ningea pe Colentina
demult, demult..
da, dragii moșului, erau..
erau steluțe în genele ei.
Ningea pe firele de troleibuz, pe toneta de tichete ITB
ningea pe mustața mea și pe gagica în roșu de-alături
tramvaiele aveau ștergătoare de parbriz și erau.. hai, toți în cor:
erau steluțe în genele ei.
Eram student, era studentă
eram eminent, era iminentă
și erau steluțe în genele ei.
Aerul era rece, tramvaiele reci
maxi-taxiurile abia înființate
mergeau toate pe patru roate
și erau steluțe în genele ei.
Ningea ușurel, cu fulgi catifelați peste fabrica Stela
peste blocul lui Ghiu, peste pomii înzăpeziți..
ea spunea ceva, dar camera mea video n-are sonor
așa că nu mai știu ce spunea.
Ea mă ținea de mână și tramvaiul patru trecea
și ningea și erau.. da.. da, dragii moșului..
Eu eram un copil, ea era o copilă
eu stăteam la bloc, ea stătea la vilă
și erau steluțe în genele ei.
Eu aveam viziuni, ea avea pandalii
restul e în Poeme de-amor, precum știi
dar lăsați-o baltă, copii:
erau steluțe în genele ei.
CORUL: Erau steluțe, erau steluțe, erau stelu-u-ute
În geeeneeeleeeee eeeeeeeeei!.
Aici poemul ar trebui să se-ncheie
dar nu înainte de-a vă da o cheie
a-ntregii întâmplări:
Ea e o fată de peste blocuri și mări
acum e măritată, gravidă, n-are nici o importanță.
Amorul nostru nemuritor s-a dus dracului.
Acum nu mai sunt steluțe în genele ei.
Acum nu mai e nici o steluță în genele ei.
Așa, ca să știți, dragii moșului.

Mihai Rădulescu - Lacuri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ce lacuri verzi și pâcle ții-ntre gene?
Pe fundul lor coloane frânte-n valuri
Și zei betegi și urme de portaluri
Găsesc, când te privesc, pustii, perene.
În ochii-adânci civilizații moarte
Sunt visurile-adolescenței tale –
Iar eu cutreier prin ruine-agale
Și îți citesc trecutul ca-ntr-o carte.
Păcatu-și are temple printre unde,
Dar nu m-opresc. Alerg acolo unde
Pietrarii meșteri n-au strivit nisipul
Cu marmure păgâne și streine..
Sub salcie, ții minte, -ai stat cu mine..
La umbra ei cobor să-mi caut chipul.

Carmen Sylva - Fluturi Sărutându-Se

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cu gene-ncins-a ochii tăi
Cel ce-a creat din veci iubirea,
Iar ei sclipiri de soare-au prins
Și-un fulger umed li-e privirea.
Cu drag eu genele-ți ating
Cu genele-mi de tremur pline,
Din ochi clipesc aprins și des –
Și astfel te sărut pe tine.
Bătând din aripi, când ne sunt
Unite-aprinsele pleoape,
E parcă soarele-ar luci
Și-ntr-însul ne-am uita de-aproape.
Atunci eu sorb în ochii mei
Privirea ta, și mă-mpresoară
Scântei, un râu adânc de foc –
Iar genele mi se coboară.
Se face noapte-n jurul meu!
Eu pier în stângerea clipirii,
Bătând din ostenite-aripi,
Topit de flacăra iubirii.

Sorin Cerin - Râs Isteric

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Câtă pace să fi avut Dumnezeu în sufletul Său,
încât și-a dorit o creație,
cu atâtea răzbunări, păcate și patimi?.
Cât de mult trebuia să se fi plictisit,
dacă toate bisericile zilelor,
trebuiau ridicate cu suferință, deziluzii și sânge?.
Ce durere Să-L fi mânat,
de a ne da în cele din urmă,
până și râsul isteric de noi înșine,
atunci când privim la Păcatul Originar,
cum se ascunde în tiparele genelor noastre?