Versuri corectate și adnotate
Mă-ntorceam la primărieAveam treabă sau n-aveamȘi te vedeam, oi-le-leDacă mă-nălțam la geam.Tu lucrai la masă albăȘi scriai foarte ușorLa calculator, oi-le-leCu ochii ficși în monitor. R: Socoteai o socotealăCalculai un calcul greuCa o taină nepătrunsăPentru proștii cum sunt eu. Și râdeai nepăsătoareCând cu glasul-mi tremuratÎntrebam doar cât e ceasulȘi plecam intimidat.Tu lucrai la masă albăȘi … Citește mai mult
Încă mai sunt mic… Creșteam și io cu timpulîntre pereții goiși-am adormit la capcu idolii loviți de riduri.Și-am învățat să îi păstrez împrăștiațica un tapet de voci și chipuri,s-au scurs pe geam nouăsprezece anotimpuriȘi buze dulci m-au umplut de veninpână a început să doarăși-acum cuvântul mi-a rămasultimul prieten drag primit în pieptca o cafea amară,trezindu-mă … Citește mai mult
Razant cu lumea de granitUn moale ochi de geam există.Locuitorii îl omitDar el rămâne și insistă.Să nu mai fie ocolit,Să știe urbea egoistăCă-n buza lumii de granitUn moale ochi de geam există.E plin de maluri, umilitDe Antihrist, de gintă tristăDar luminează alb, mulcit,Ca dintr-o noapte elenistă,Razant cu lumea de granit.
Călătorim tixiți, indiferenți,Ne lovim unii de alții,Ne-ndepărtăm, străini.Privim nicăieri,Ochi orbi pe un geam,Ochii presați,Uscate aripioarele,Culorile imaginației,Desenele viului.Ochi de mumie pictațiPe geamul călătoriei.Și dincolo-n noaptea orașuluiAlți ochiTixiți, presați, indiferenți,Ochi ficși înEternitatea mișcată.
păsări cât furnicilemi-au spart peretele.în geamcântă duhoareasolstițiilor.nici un mister.fereastra: țăndări
păsări cât furnicilemi-au spart peretele.în geamcântă sudoareasolstițiilor.nici un mister.fereastra: țăndări
Mi-a pătrunso bucată de noripătrată-n odaie…dar cerul afară-a rămas.Mi-a pătrunso bucatăpătrată de cerîn odaie…dar stelele-afară au rămas.A plouat toată noaptea.
Versuri: Demostene Botez, muzica: Marian Nistor.Afară plouă ca și toamna și-i urât,Mă uit pe geam ca după tine, și-atât.În mine toate amintirile te-așteaptă,De-aceea mi-e privirea stranie și dreaptă.Mâna ce mi-a-mprăștiat părul și gândurileÎmi amestecă pe carte toate rândurile.Ramân uitându-mă pe geam ca după tineȘi tot aștept pe cineva de nu mai vine.Ca-ntr-un copil ce-a adormit … Citește mai mult
La geamul meu, pe cer,Mâhnit, însingurat,Mesteacănul, de ger,Bogat înhorbotat.În ramuri, făr’ de rând,Ciorchini de albul colii,Priviri iluminând,Durează reci lințolii.Ard zori pe fața lor,Păreri de rău mă prind,Când păsările-n zborZbat fragedul argint.1842
Te văd la geam, cu mâna ridicată,de parcă te și temi de ce mă tem,să nu cumva să vină un blestemsă nu mă pot întoarce niciodată.(Meserie mizerabilă sufletul, 2000)