garoafa – Versuri.pro

Dimitrie Anghel - În Grădină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Miresme dulci de flori mă-mbată și mă alintă gânduri blânde..
Ce iertător și bun ți-e gândul, în preajma florilor plămânde!
Râd în grămadă ; flori de nalbă și albe flori de mărgărint,
De parc-ar fi căzut pe straturi un stol de fluturi de argint.
Sfioase-s bolțile spre seară, și mai sfioasă-i iasomia :
Pe fața ei neprihănită se-ngână-n veci melancolia
Seninului de zare stinsă, și-n trandafiri cu foi de ceară
Trăiesc mâhnirile și plânge norocul zilelor de vară.
Atâtea amintiri uitate cad abătute de-o mireasmă :
Parcă-mi arunc-o floare roșă o mână albă de fantasmă,
Ș-un chip bălan lângă-o fereastră răsare-n fulger și se stinge..
De-atuncea mi-a rămas garoafa pe suflet ca un strop de sânge.
Ca nalba de curat odată eram, și visuri de argint
Îmi surâdeau cu drag, cum râde lumina-n foi de mărgărint,
Și dulci treceau zilele toate, și-arar dureri dădeau ocoale..
Ah, amintirile-s ca fulgii rămași uitați în cuiburi goale.

Marina - Garoafa Roșie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Garoafa roșie
Sunt singură și totu-i gol
Îmi amintesc de noi și doare,
Durerea ce mă arde în piept
O spun unui boboc de floare.

Refren:
Și chiar de tristă ești,
Tu să îmi zâmbești,
Când vezi cum lacrima se frânge,
Și chiar de tristă ești,
Tu să îmi zâmbești,
Garoafa roșie, nu plânge!

Îi spun de tine și de noi
Dar floarea stă și mă ascultă,
Că știu că doar ea mi-a rămas
Când cel care a plecat.. mă uită!

Refren:
Și chiar de tristă ești,
Tu să îmi zâmbești,
Când vezi cum lacrima se frânge,
Și chiar de tristă ești,
Tu să îmi zâmbești,
Garoafa roșie, nu plânge!

La despărțire mi-ai lăsat
Garoafa să nu-ți uit privirea
O strâng la piept și mi-amintesc
Că tu mi-ai spus ce e iubirea!

Refren:
Și chiar de tristă ești,
Tu să îmi zâmbești,
Când vezi cum lacrima se frânge,
Și chiar de tristă ești,
Tu să îmi zâmbești,
Garoafa roșie, nu plânge!

Daniel Vişan-Dimitriu - Roșu În Albul Iernii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cu zile în urmă, ai vrut o garoafă.
Mirat, m-am gândit: “Nu mai vrea trandafir!”
Simțeam tremurând tot ce-aveam în carafă,
Iar gândul… taifun s-a făcut, din zefir.
Să-l schimb pe acela pe care-l cred rege
În lumea în care e-atât de frumos,
Îmi pare o crimă, o fărădelege
Ca aripa ruptă la un albatros.
Ce iarnă e-n mine, ce iarnă-i afară,
Ce luptă prin gânduri!… și totuși, senin
În sufletul care nu mi se-nfioară,
Nu are vreo teamă, nu simte venin.
E liniște-acolo: garoafa-i o floare
Și-n albul zăpezii tu vezi roșul ei
Ca buzele iernii atinse de Soare,
Ca buzele tale din anii acei.
Ei bine, să fie garoafă, iubito,
Să fie și-acum tot ce vrei, ce-ai dorit,
Să-ți fie iubirea cum ieri ai trăit-o,
Cum este și azi, cum va fi la sfârșit!.
Daniel Vișan-Dimitriu
(26 ian. 2019, Vol. “Eterna căutare”)