Daniel Vişan-Dimitriu – Pe Sub Garduri și Uluce
Mi-aș lega de cer privireași-ntinzând spre el o mână,l-aș ruga să îmi rămânămai senin decât sunt eucând, prin frunze disperate,umblă zvon de vin și pleacă,ori de ce n-ar vrea să facă,dar o fac și-o fac mereu.Cad, căzutele, în brațede licheni înfipți în luturiși-n suspinele de fluturicare-ar mai zbura cumva,zvârcolindu-se în toamnă,poate-poate aripi mutes-ar deschide spre … Citește mai mult