ganduri profunde – Versuri.pro

Camelia Lucius - Viața Din Întrebare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Dacă te gândești bine
Întrebarea trăiește în tine
Nu-i așa că te-ai întrebat
De ce vorbești așa ciudat
De ce, de ce, de ce asta spunem mereu
Zi și noapte mereu, mereu, mereu
Dacă întrebarea este în capul tuturor
Ce se fac, normal, că o folosesc și eu
Nu cred că poți renunța la ea
Pentru că și-a făcut casa în mintea ta

Mihai Robea - Crucifix

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Gheara şi semnul,
capul prăbuşit pe odgoane,
refuzul,
sfiala şi graba
strânse-ntr-un snop,
toate simţurile
retezate de somn,
se întâmplă din nou,
ca şi-atunci,
în fiecare zi,
de milioane de ori.

CTC - Freestyle

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Gândindu-mă la zilele ce-au trecut și la cele care au mai rămas,
Agitația surdă din mine a prins în fiecare vers sclav,
Singurătatea m-a-nvățat că nu sunt singur, ci singurul.
Viața mea n-are absolut niciun rost, eu am găsit însă unul:
Acela de a te sustrage din ghearele unei existențe banale,
Triumfând peste moartea fizică prin aflarea nemuririi spirituale,
Adept al ideilor unor filozofi și poeți dispăruți în durerea celor mulți,
În suferință născuți și crescuți, pierduți de mult în negura uitării, pe culmile disperării, căci în amurgul gândurilor am găsit prea multe semne-ale întrebării.
Aduc în prim plan noi idei, noi teorii despre viață, cu amplă și profundă gândire mă situez în față,
Și când Nwanda e-n casă se știe E. L. I. T. A. e în casă, o-ntreagă armată e în casă,
Îți zic de pe acum, n-ai nicio șansă,
Filozofez la scară largă pe-un beat semnat Vlad Dobrescu în timp ce Paul face restu’:
Mixează versu-n 2000: Facem Records Vol. 1, acesta nu-i decât începutul ne vedem în 2001.

Gheorghe Deniştean Denygigi - Cuvântul Sacru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cuvântul sacru

În lumea asta mare,
Toți spunem: Te iubesc!
Dar câți dintre noi oare,
Îl simt când îl rostesc?
Acest cuvânt e sacru
Și nu-i de buzunar,
Să-l dai la schimb cu altul,
Când bei câte-un pahar.
Reflectă-ntâi în suflet
Și ascultă-ți inima.
Tratează-l cu respect
Și nu vei regreta.
Iar de-l rostești în șagă,
Când lacrimi ai să verși,
Nimeni n-are să șteargă
Ochii tăi perverși.

Emily Dickinson - XLVI

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

El caută-ți la suflet
Ca jucătorii la chei
Înainte de a te năimi cu muzica;
Te asurzesc treptat,
Pregătește-te atât de fragilă
Pentru suflarea de eter,
A câinilor timizi ce se aude departe,
Și aproape-se tăcuți ca de fier
Respirația ta are vreme să se liniștească,
Creierul fierbe rece
O imperială rază
Peste sufletul gol se petrece.

Eugen Cioclea - Singurătatea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Exact
pe la 16.15 (orele cosmice)
singurătatea din mine,
scăpată cumva
din pântecul mamei
a gângurit
un inefabil metapoem
mai important
decât tot
universul.

René Char - Baudelaire Îl Nemulțumește pe Nietzsche

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Baudelaire e cel care post-datează și vede exact din barca suferinței sale, atunci când ne desemnează așa cum suntem. Nietzsche, mereu seismal, ne cadastrează întreg teritoriul agonistic. Cei doi purtători de apă ai mei.
Obligație, fără pauză de respirație, de a rări, de a ierarhiza ființele și lucrurile care ne încalcă. Să înțeleagă cine poate. Polenul ce nu mai încălzește un viitor felurit se sfarmă de peretele stâncos.
Chiar dacă sfidăm ordinea ori haosul, ne supunem unor legi pe care nu le-am instituit cu mintea. Ne apropiem de ele cu pași de uriaș schilodit.
De ce suferim noi cel mai mult? De grijă. Ne naștem în același torent, dar ne rostogolim în chip diferit printre pietrele înnebunite. Grijă? De îngrijit instinctul.
Fii de nimic și făgăduiți nimicului, n-am avea decât câteva gesturi de făcut și câteva cuvinte de dăruit. Refuz. Să interzicem ursuza noastră ușă mogulilor înfumurați, cămătari ai deșertului. Opera nevulgarizabilă, ca oblon sfărâmat, nu inspiră hărnicie, doar sentimentul reînnoirii sale.
Ceea ce așteptăm în timpul somnului, sunt tocmai bătăile inimii noastre, nu izbucnirile sufletului nostru fără lucru.
A muri înseamnă să treci prin urechile acului după numeroase înfrunziri. Trebuie să străbați moartea ca să te ivești înaintea vieții, în starea de modestie suverană.
Cine mai cheamă? Dar răspunsul nu-i deloc dat.
Cine mai cheamă pentru o risipă fără frâu? Comoara întredeschisă a norilor ce ne-au escortat viața.

Ion Stratan - Studiu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cu cât ne iubeam, ne vedeam tot mai rar
și-ntindem spre ziuă crustacee de gheață
Semn al prezenței când trupul își ocolește
inima
Mereu se întâmplă ceva, mereu se adaugă
și asta nu lasă loc timpului în sacul de
dormit atârnat pe sinclinalul existenței
Viața ta netrăită e un kimono în care
încheietura pudrată poartă brățări
de tulpini unghiulare
Frântură de sinus aromitoare,
tangenta ei dispare la atingere
cu globul. Poate afară de ochi și
pământ, mult afară, ne rostogolim mai
spre miez. Acolo este tăcere față de care
lipsa de sunet e un vacarm
chiar acum vântul a scuturat ninsoarea de pe
creangă

Walt Whitman - Gând Despre Dreptate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Gând despre Dreptate – ca și când Dreptatea ar fi altceva decât aceeași vastă lege deslușită de judecata firească și de către înțelepți.
Ca și când ar fi un lucru oarecare, în privința căruia pot fi luate hotărâri…