Versuri corectate și adnotate
Încearcă să înțelegi că sunt plin de gânduri negre ca un orfan cu prea mulți vitregiDe mult e-uri nefolositor la fel ca damele fără regi, hoinăresc prin tinerețe pierzând zile întregi și-s reciNopțile, atunci când sunt plecat de veci la mat, auzi cum că-s fi răufămat ca un drog fumatMai mult beat decât treaz, mă … Citește mai mult
Din moment ce întrebi, majoritatea zilelor nu-mi amintesc.Mă plimb în îmbrăcămintea mea, nemarcată de călătoria aceea.Atunci se revine pofta aproape nenumită.Nici atunci nu am nimic împotriva vieții.Știu bine lamele de iarbă pe care le menționezi,mobilierul pe care l-ai așezat sub soare.Dar sinuciderile au un limbaj special.Ca și tâmplarii vor să știe ce instrumente.Nu se întreabă … Citește mai mult
Deoarece mă întrebi, cele mai multe zile mi-au dispărut din memorie.Merg în hainele mele, nemarcată de realitatea plimbării.Apoi, acea de nerostit dorință carnală se întoarce.Chiar și astfel, nu am ceva împotriva vieții.Știu bine săbiile ierbii despre care faci vorbire,textura pe care ai plasat-o sub soare.Dar sinucigașii au un limbaj propriu,asemeni tâmplarilor, ei vor să știe … Citește mai mult
Adorm târziu și mă trezesc urlândCă iarăși gândul mi-a ajuns la tine,Nu pot gândi mereu același gând,Supus bolnav aceleiași ruine.Văd numai catastrofe-n jurul tău,Pe unde eu te apăram de toate,Oricum ai fi, îmi e la fel de rău,Ceva mai trist, probabil, nu se poate.Și nu știu cum să scap de gândul fixCare-mi sluțește mintea și … Citește mai mult
Îmi trăiesc nevrozele de-a rândul,Mă complac în fiece prăpăd,Mă gândesc mereu la ce nu văd,Cel mai greu de stăpânit e gândul.Chipul tău în mintea mea purtându-l,Cu iluzii moarte mă îmbăt,Nu te pot aduce-ndărăt,Între noi s-a așezat pământul.Doamne, ia-mi, pe restul vieții, gândul.(Meserie mizerabilă sufletul, 2000)