Daniel Vişan-Dimitriu – Sonetul Gândului Călător
Sus, pe cerul nopții, iată-le plecând,Aripi ce se-nalță în umbriri de stele,Săgetând văzduhul visurilor meleCa o lăcrimare-a dorului din gând.Nu-i de vină toamna, nu-s de vină ele,Nu-i nici agonia frunzelor căzând!E tabloul nopții, aspru, ca și cândToate se destramă-n tușele rebele.Se transformă-n aripi frunze ce foșnesc,Ramurile-s brațe dintr-un vânt ușor,Norii-s mări cu valuri care strălucesc,Timpul … Citește mai mult