furtuni de vise

Rătăcit,printre sloiurile de gheață,prelinse pe frunțile pline de sudoare,a zâmbetelor,ținute în brațele tremurânde,ale privirilor,ce-și ard apusurile,cu flăcările amintirii,în care ne mistuiam,undeva-cândva,trupul timpului,a cărui eternitate,credeam că ne aparține,fără să știm,că din cenușa sa,inima de vânt a orizontului,atâtor furtuni de vise,își va spulbera,viitorul de plumb,peste destinul,care ne strivește,acum,orice fărâmă de speranță.