furtuna interioara – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Neguri Deșarte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cum să-nțeleg furtuna când este-așa departe
Și nu știu ce-o provoacă, ce vânturi o-ntețesc?
Pot, numai, să-mi închipui ce nori o însoțesc,
Dar, dacă-s niște neguri și goale și deșarte?.
De ce-o privești? Vrei, oare, să o atragi spre tine?
Ori e deja acolo și face un pustiu
Din liniștea pe care ai strâns-o-ntr-un târziu,
Acoperind seninul cu negrele-i cortine?.
Întoarce-te! Lumina îți e aici, aproape,
E-n tot ce te-nconjoară, în cei ce te susțin,
În tot ce-n visul nopții îți e frumos sub pleoape
Și-n gândul ce mă-ndeamnă în brațe să te țin.

Tiarra - Epilog

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Senină este mintea ta
Senină ca un râu
Senină este mintea ta
Ca o oglindă sau o lacrimă.

Numai în interior
Ești ca o furtună
Care niciodată nu se termină
Tu nu știi că te duce la sfârșitul jocului.

Nimic nu pare la fel
Când ajungi la fața ta
Nimic nu pare la fel
Când asculți la sunete de ploaie.

Hau Denis Alexandru (Dnx) - Jurnalul Unei Furtuni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

M-am aruncat pe cer odată
Încă îmi amintesc.
Ca o saltea m-a prins în nori
Și-n puful lor ceresc.
Așa părea atunci.
Părea zdrobit de ploaie
Și cât am curs și cât am curs
Și cât a curs în aer.
Am vrut să dărâm soarele
Ca arde tot ce-i rece
Am vrut să spulber mările
Doar fiindcă valul trece..
Am vrut să sting lumina
Doar fiindcă noaptea vine
Am vrut să ating răul
Doar fiindcă nu e bine.
Tu nu-nțelegi tăcerea
Eu nu sunt prefăcut
Mi-am exprimat durerea
De asta te-a durut..
Am vrut să-ți spun odată
Dar nu m-ai ascultat.
Ți-am spus-o doar cu ochii.
Dar tu, nu te-ai uitat.
Stăteam închis în mine
Nimeni nu m-a deschis
Dar am deschis în mine
Tot ce a fost închis..
Acum, poți să mă judeci
Să nu-mi semnezi iertarea
Am fost un om ca tine
Și merit doar dreptatea.

Rainer Maria Rilke - Anticipare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Anticipare.
Sunt ca un steag înconjurat de vânturi ce vuiesc.
Presimt cum bat, cum vin, vreau să trăiesc,
În timp ce lucrurile jos încă mai stau:
domoale ușile se-nchid, vetrele sunt liniștite;
ferestrele nu tremură, iar greutățile sunt prăfuite.
Cunosc furtunile și-s agitat ca mări răzvrătite
Și mă întind și cad în mine
și mă arunc și singur sunt
în marea-nvolburată.

Rainer Maria Rilke - Presimțire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sunt ca un steag înconjurat de zări.
Simt vânturile care vin din depărtări;
Le voi trăi în timp ce lucrurile jos nici nu se mișcă;
Ușile se-nchid încă domol și-n sobe-i tăcere;
Nu tremură încă ferestrele și praful e des.
Eu știu de pe-acuma furtunile și sunt zbuciumat ca o mare.
Și mă desfășor și-n mine m-avânt
Și mă desfac din mine și sunt
singur în furtuna cea mare.