fuga lunii

Pentru simțurile exterioare există pace,O pace visătoare pe ambele mâiniLiniște profundă în țara umbrită,Liniște profundă unde umbrele încetează.Salvați pentru un strigăt care răsună stridentDe la o pasăre singuratică neconsolată;O porumbiță își cheamă partenerul;Răspunsul de pe dealul cețos.Și dintr-o dată luna retrageSecera ei din cerul luminării,Și zboară la caverna ei mohorâtă,Înfășurată într-un voal de tifon galben.